Matt Miles, un ofițer de poliție în vârstă de 46 de ani din Cheltenham, Marea Britanie, a pornit o serie de provocări istovitoare pentru a onora memoria soției sale, Katy, și ea polițistă, care a murit din cauza unei forme rare de cancer. Toate probele sunt legate de numărul ei de legitimație, 1481, și vor culmina cu Maratonul Londrei, pe 26 aprilie. Până acum, Matt a strâns peste 13.000 de lire sterline pentru centrul de îngrijiri paliative care a avut grijă de Katy în ultimele ei luni de viață.
Un singur simptom, un diagnostic devastator
Katy Miles avea doar 37 de ani în 2016, când a fost diagnosticată cu carcinom ovarian seros de grad scăzut (LGSOC), o formă rară de cancer care reprezintă doar între 2% și 5% din cazuri. Era o femeie extrem de activă, care „se mândrea cu aspectul ei” și „se aruncase cu totul” în antrenamentele de CrossFit. De altfel, singurul simptom care a trimis-o la medic a fost o problemă de control al vezicii urinare în timpul unui antrenament. V-ați fi gândit vreodată că un simptom banal poate ascunde o boală atât de gravă?
Inițial, medicii au crezut că este un chist ovarian necanceros. Însă pe 16 decembrie 2016, cuplul a primit vestea cruntă. Matt își amintește perfect cuvintele doctorului: „Nu vă pot spune rezultatul pentru că nu sunt oncolog, dar trebuie să fiți conștienți că mă aștept ca aceasta să fie o veste proastă”.
Impactul a fost imediat și brutal. „Îmi amintesc că Katy purta un pulover galben și blugi albaștri. Am ieșit pe coridor și am trecut printr-o serie de uși duble”, povestește Matt. „Imediat ce am trecut de ele, s-a agățat de mine și picioarele i s-au înmuiat. Apoi a izbucnit în plâns, pentru că tocmai i se spusese că are cancer”.
O luptă dusă cu zâmbetul pe buze
Povestea lor de dragoste începuse în 2009, la muncă, legați de pasiunea pentru sport. S-au căsătorit în mai 2013, după o cerere în căsătorie inedită, pe o pârtie de schi din Franța. „Eu sunt destul de timid și introvertit. Ea era foarte extrovertită, așa că se pricepea de minune să umple golurile”, își amintește Matt. „Avea un râs molipsitor și un zâmbet imens, strălucitor. Nu ai fi auzit niciodată un cuvânt rău spus despre ea”.
După diagnostic, Katy a trecut printr-o operație de rezecție intestinală în noiembrie 2016, urmată de o intervenție de opt ore în august 2017 pentru a îndepărta „leziunile găsite pe ficat, rinichi, vezică și mucoasa stomacului”. Chirurgul, descrie Matt, „găsea boabe de nisip și le scotea pe fiecare în parte”. A urmat o histerectomie totală, o „operație cu un impact uriaș” pe care a înfruntat-o „cu demnitate”, și un ciclu „brutal” de chimioterapie.
Dar în mai 2019, scanările au arătat două tumori mici. Medicii i-au spus că de acum obiectivul nu mai era vindecarea, ci gestionarea bolii pentru a-i prelungi calitatea vieții.
„Nu mai pot, e prea mult”
Până în mai 2024, cancerul se extinsese la oase și piele, iar prognosticul era de aproximativ un an. A dezvoltat și probleme la rinichi, necesitând o nefrostomie – o procedură pe care Matt a descris-o ca fiind „cel mai dureros lucru prin care a trecut. Acela a afectat-o cu adevărat, dar a suportat totul cu demnitate”.
În acest punct a intervenit centrul Sue Ryder, oferindu-i lui Katy răgaz atunci când era „epuizată”. La începutul primăverii lui 2024, calitatea vieții ei se deteriorase dramatic. Matt își amintește că i-a spus: „Nu mai pot. E prea mult”.
O decizie sfâșietoare.
Luptându-se cu durerile provocate de nefrostomii, Katy a luat hotărârea dificilă de a le scoate, o alegere explicată de medici ca fiind o „modalitate pașnică de a-și încheia” viața. „Îmi amintesc că doctorul plângea, la fel și asistenta”, a spus Matt. „Toată lumea era în lacrimi. I-au scos acele lucruri, iar ea s-a întors și era radiantă”. Katy s-a stins pe 24 septembrie 2024, după trei săptămâni petrecute la centru, alături de Matt și de sora ei, Lucy.
1481 de motive pentru a continua
„A fost dramatic de nedrept. Să ai această boală este un lucru, dar să ai o boală rară – pentru cineva de vârsta și nivelul ei de fitness – nu exista nicio logică. Cancerul nu discriminează. Dacă te prinde, te prinde”, a mărturisit Matt.
Acum, el transformă durerea în speranță pentru alții, strângând fonduri pentru centrul „uimitor” care a îngrijit-o pe soția sa. Seria sa de provocări include 1.481 de burpee, un traseu de 1.481 de mile la aparatul de vâslit, parcurgerea drumului Camino de Santiago și un alergare de 14,81 km până la centrul Sue Ryder și înapoi.
Iar în timp ce se pregătește pentru Maratonul Londrei, Matt știe că va fi o zi specială. „Am un petic brodat cu 1481 pe care îl voi avea pe tricoul Sue Ryder și o mică cruce de lemn pe care o avea Katy. Când voi avea acele momente în care nu voi mai vrea să continui, acestea vor fi micile lucruri care mă vor împinge înainte. Katy va fi în prim-planul gândurilor mele. Ea este forța motrice din spatele tuturor acestor lucruri”.
