Cifra de pe ecran poate părea exactă. Nu este neapărat și precisă. Un studiu publicat în PLOS One a găsit abateri medii de 15% până la 25% între estimările caloriilor arse afișate de ceasuri smart și consumul de energie măsurat în laborator. Prevention

Rezultatul nu înseamnă că dispozitivele sunt inutile. Înseamnă că valoarea „caloriilor arse” nu ar trebui tratată ca un cont zilnic: dacă ceasul arată 600 de calorii, informația nu justifică automat consumul de încă 600 de calorii.

Ce au testat cercetătorii

Studiul a inclus 58 de adulți. Participanții au pedalat pe o bicicletă staționară de tip recumbent, cu spătar, purtând ceasuri de la Apple, Garmin, Samsung și Fitbit.

În timpul exercițiului, cercetătorii au măsurat consumul de energie cu echipamente care analizează gazele din respirație. Au comparat apoi această măsurătoare de laborator cu estimările afișate de ceasuri.

Toate cele patru mărci au produs valori inexacte, însă diferențele au variat. Apple a fost cel mai aproape de măsurătoarea de referință. Garmin și Samsung au avut tendința să supraestimeze caloriile arse, iar Fitbit a prezentat cea mai mare variabilitate, cu valori extreme și uneori date lipsă.

Cercetarea a fost realizată prin colaborarea dintre laboratorul de fotonică medicală al Florida International University, condus de Jessica Ramella-Roman, și Cristina Palacios, de la Robert Stempel College of Public Health and Social Work al aceleiași universități.

Eroarea a crescut odată cu procentul de grăsime corporală

Autorii au verificat dacă estimările diferă în funcție de compoziția corporală și de nuanța pielii. Eroarea a crescut odată cu procentul de grăsime corporală. Pentru nuanța pielii nu s-a observat un efect în condițiile testate.

Jason Kostrna, autorul principal și profesor asociat la Florida International University, subliniază însă limita acestei observații: rezultatul nu arată că nuanța pielii nu poate influența niciodată precizia dispozitivelor. Studiul a acoperit un anumit interval de nuanțe și o singură situație de efort.

De ce estimarea nu este o măsurătoare directă

Un smartwatch nu măsoară direct caloriile arse. El înregistrează semnale precum mișcarea, pulsul măsurat optic sau localizarea și le introduce în algoritmi proprietari, care estimează consumul de energie.

Adam S. Lepley, directorul PRIME Lab și profesor asistent la University of Michigan, explică faptul că erorile pot apărea din mai multe surse: zgomotul senzorilor, poziția ceasului pe încheietură, artefactele de mișcare, diferențele dintre utilizatori și presupunerile incluse în algoritm.

În formularea lui Lepley, ceasul poate afișa „un număr care pare foarte precis”, fără ca estimarea din spatele lui să fie la fel de precisă.

Același lucru este valabil și pentru alte date calculate de ceasuri, precum VO2max, etapele somnului sau scorurile de recuperare. Faptul că un senzor măsoară rezonabil pulsul ori mișcarea nu înseamnă automat că dispozitivul poate transforma aceste semnale într-o estimare la fel de exactă a caloriilor.

Pentru cine urmărește greutatea, cifra de pe ceas poate fi un reper general, nu o bază pentru calcule fine. Riscul unei interpretări greșite poate fi mai mare la persoanele cu un procent mai ridicat de grăsime corporală, deoarece în studiul de față eroarea a crescut odată cu acest indicator.

Jason Kostrna avertizează împotriva folosirii ceasului ca sistem contabil: dacă dispozitivul arată că au fost arse 600 de calorii, tehnologia nu oferă în prezent precizia necesară pentru a concluziona că pot fi consumate încă 600.

Pentru cititorii din România, concluzia practică este aceeași indiferent de aplicația sau limba interfeței: datele pot orienta, dar nu ar trebui să decidă singure cât mănâncă cineva după un antrenament. Studiul nu arată că ceasurile „strică” procesul de slăbit și nu cere abandonarea lor.

Exercițiul are și alte efecte importante decât consumul estimat de energie. De aceea, un antrenament nu devine bun sau rău doar în funcție de cifra afișată pe încheietură.

Când numărarea caloriilor poate face rău

Amanda Velazquez, director de medicină a obezității la Cedars-Sinai, recomandă prudență față de fixarea pe numărarea caloriilor, indiferent dacă aceasta se face cu un ceas sau manual. Ea indică o alimentație echilibrată și variată, mese luate la ore relativ constante și o hidratare adecvată cu apă.

La persoanele care au o tulburare de alimentație sau un istoric de astfel de probleme, urmărirea caloriilor poate accentua anxietatea și restricția alimentară și poate duce la subalimentare. Pentru acestea, monitorizarea strictă nu este un instrument neutru.

La ce pot fi utile ceasurile smart

Dispozitivele pot ajuta la observarea unor tipare: numărul de pași, durata și ritmul antrenamentului, distanța, pulsul și schimbările de la o săptămână la alta. Sunt mai utile pentru urmărirea comportamentelor și a tendințelor decât pentru interpretarea unei singure valori zilnice.

Adam S. Lepley spune că folosește un smartwatch pentru monitorizarea propriei sănătăți, cu condiția ca utilizatorul să aibă așteptări corecte. Jason Kostrna recomandă ca datele să fie comparate cu ceea ce simte persoana: cât de solicitant a fost antrenamentul, cum arată de obicei pulsul la aceeași intensitate și cum evoluează activitatea în timp.

În cazul controlului greutății, contează și ce se întâmplă cu greutatea și compoziția corporală pe parcursul săptămânilor și lunilor. Ceasul poate completa această imagine, dar nu ar trebui să o înlocuiască.

Limitele studiului

Rezultatele provin dintr-un eșantion de 58 de adulți și dintr-o singură situație de efort: pedalatul pe o bicicletă recumbentă. Ele nu arată automat cât de exacte sunt aceleași dispozitive la mers, alergare, antrenamente de forță sau activități obișnuite de zi cu zi.

Studiul nu stabilește că o marcă este precisă sau imprecisă în toate condițiile și nu dovedește că aceeași eroare apare la fiecare utilizator. Arată însă că estimarea caloriilor arse poate avea abateri semnificative, iar aceste abateri diferă între dispozitive și între persoane.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră