Un medic este, intai de toate, un om. Ca orice om, el poate fi oricand, la randul sau, un pacient al unui alt medic. Asadar, este la curent cu ce simte o persoana care ajunge la medic cu o afectiune urgenta, acuta, cronica, cu un accident mic, mediu sau mare.
Frica, nesiguranta, groaza, disperare de cele mai multe ori sunt emotiile simtite de pacienti in fata propriei lor stari de rau fizic pentru care se duc la medic.
Separat de diagnosticul pe care un medic bun ti-l pune, el trebuie inainte de toate sa fie om si sa nu isi uite acest statut. A fi om atunci cand esti medic inseamna a nu uita in nicio secunda ca te afli fata in fata cu un alt om nu cu o masinarie sau cu un obiect. Ai de gestionat nu doar cu boala in sine – pe care incerci sa o vindeci sau sa o tii sub control – ci cu tot conglomeratul de emotii negative si ganduri pe care pacientul le are in acele momente. In functie de acestea din urma se stabileste de cele mai multe ori succesul medical al specialistilor.
Sunt cazuri in care unii medici din ziua de azi, asaltati de prea multa lume, blazati, obositi, rutinati sau pur si simplu insuficient de empatici cu semenii lor, fac prezumtii ingrijoratoare cu privire la posibila evolutie a starii de sanatate a pacientului, care nu doar il destabilizeaza psihic pe acesta dar tind sa se si implineasca, din pacate, asa cum arata statisticile. Dupa care medicul vine si spune : “am stiut eu, doar de aceea i-am si spus”.
De ce?
Organismul uman are o inteligenta proprie incredibila. Cine nu crede asta, sa se intrebe cine face ca ochii sa straluceasca, inima sa bata, parul sa creasca, celulele sa se regenereze. Care e forta universala care face ca doua celule unite in timpul conceperii sa devina dupa 9 luni o fiinta umana completa, totala din toate punctele de vedere fara urma de imixtiune a oamenilor in acest proces de evolutie?
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.