Un studiu amplu publicat în The Lancet Healthy Longevity pune testosteronul scăzut într-o lumină nouă: nu ca soluție rapidă sau motiv de panică, ci ca posibil semnal că merită un control medical mai atent. Cercetarea nu spune că testosteronul mic provoacă direct cancer, dar arată că bărbații cu valori foarte scăzute au avut, în anii următori, un risc mai mare de a muri de cancer.
Mai precis, bărbații aflați în cea mai mică cincime a valorilor de testosteron, comparați cu cei din cea mai mare cincime, au fost cu 18% mai predispuși să moară de cancer. Pragul la care riscul a început să crească a fost sub 8.6 nmol/L. Iar asta contează fiindcă diferența nu a dispărut nici după ce cercetătorii au ținut cont de vârstă și de alți factori de sănătate.
Dacă ai în familie bărbați care ignoră ani la rând analizele, partea utilă a studiului e alta decât pare la prima vedere: testosteronul scăzut nu este prezentat aici ca un motiv de automedicație, ci ca un posibil semn că organismul merită verificat mai atent. Adică un consult complet, nu o comandă grăbită de suplimente.
Nivelurile hormonale și riscul de deces prin cancer
Studiul Androgens In Men Study, pe scurt AIMS, a urmărit pe termen lung peste 26.000 de bărbați incluși în 11 studii de cohortă din Australia, Statele Unite și Europa. Au fost analizate mai multe tipuri de hormoni: testosteronul, dihidrotestosteronul, SHBG și hormonul luteinizant.
Profesorul Bu Yeap (The University of Western Australia) a explicat că miza a fost simplă și foarte practică: să se vadă dacă nivelurile acestor hormoni din sânge au legătură cu riscul ca un bărbat să fie diagnosticat cu cancer sau să moară ulterior din cauza lui.
„Am vrut să știm dacă concentrația acestor hormoni în sânge a fost legată de riscul ca bărbații să fie diagnosticați cu, sau să moară din cauza cancerului în viitor. Ceea ce am văzut a fost că dacă un bărbat avea niveluri scăzute de testosteron, în cea mai mică cincime comparativ cu cea mai mare cincime a intervalului, riscul său ulterior de a muri de cancer era mai mare, chiar și după ajustarea pentru vârstă și alți factori de sănătate.”
Numai că studiul nu pune toate cancerele în aceeași categorie. Pentru cancerul de prostată, legătura nu a fost cu testosteronul produs natural de organism. Aici, cercetătorii au găsit o asociere cu niveluri scăzute de SHBG și hormon luteinizant.
Conform Medicalxpress, profesorul Bu Yeap a subliniat că tocmai aici apare una dintre cele mai utile clarificări pentru bărbații care se tem imediat când aud cuvântul „testosteron”. Faptul că tratamentul pentru cancerul de prostată reduce testosteronul a dus multă vreme la întrebarea dacă testosteronul natural mai mare sau mai mic schimbă și riscul de a face boala. În datele analizate aici, răspunsul a fost nu.
„Deoarece reducerea nivelului de testosteron este un tratament pentru cancerul de prostată, a existat întotdeauna întrebarea dacă cantitatea de testosteron pe care propriul corp o produce are legătură cu riscul de cancer de prostată, dar pe baza descoperirilor noastre, nu există dovezi că acestea sunt legate. Am descoperit, totuși, că bărbații cu niveluri scăzute de SHBG și hormon luteinizant au un risc mai mare de cancer de prostată.”
Testosteronul mic, un semnal pentru control medical complet
Partea care chiar merită reținută este aceasta: cercetătorii vorbesc despre un biomarker, nu despre o recomandare de tratament. Cu alte cuvinte, o valoare mică poate funcționa ca beculeț de bord. Nu spune singură ce boală există, dar spune că nu ar fi bine să fie ignorată.
Și mesajul autorilor e foarte clar. Nu există, până acum, dovada că administrarea de testosteron reduce acest risc. Asta e diferența dintre o informație utilă și o decizie pripită.
„Deși am arătat că nivelurile scăzute sunt asociate cu un risc crescut, nu avem încă nicio dovadă că administrarea de testosteron bărbaților va reduce acel risc. Ceea ce le-am spune bărbaților este că, dacă se constată, din orice motiv, că au un nivel scăzut de testosteron, este important să meargă la medic pentru un control complet. Este posibil să nu arate niciun semn de boală testiculară, dar ar putea indica alte probleme de sănătate sau factori de risc pe care trebuie să le abordeze. Ar putea fi un semnal de alarmă și o încurajare pentru bărbați să adopte comportamente de stil de viață mai sănătoase și să facă controale regulate și holistice pentru a-și menține sănătatea sub control.”
Dacă traduci asta în viața de zi cu zi, lista e destul de simplă: control medical complet, discuție despre alți factori de risc și mai multă atenție la stilul de viață. Nu sună spectaculos, dar tocmai asta e partea serioasă.
Greutatea și mișcarea rămân piesele mari din puzzle
Studiul vine și cu un fundal care nu poate fi ocolit. Obezitatea este un factor de risc major pentru cel puțin 13 tipuri de cancer. Iar un indice de masă corporală mai mare a fost legat de un risc crescut pentru 19 tipuri de cancer. Când pui aceste date lângă discuția despre hormoni, mesajul devine mai concret: sănătatea metabolică și greutatea nu țin doar de estetică.
Dar hormonii nu se mișcă separat de restul corpului. Nivelurile hormonale sunt influențate de obezitate, iar acest teren poate facilita transformarea malignă. Același mecanism este luat în calcul și în creșterea lentă a cazurilor de cancer mamar la bărbați, care avansează cu aproximativ 1% anual.
Pentru tine, dacă citești articolul și te gândești la partener, tată sau frate, concluzia utilă este foarte simplă: un rezultat mic la testosteron nu se rezolvă „după ureche”, iar prevenția nu începe cu suplimente, ci cu analize, consult și obiceiuri mai stabile. Mișcare regulată, gestionarea greutății și controale făcute la timp sunt, din informațiile publicate până acum, pașii care au sens.
Ce nu a fost anunțat încă: studiul nu precizează exact ce alte tipuri de cancer au stat în spatele creșterii de risc observate și nici nu dă o vârstă de la care toți bărbații ar trebui să își monitorizeze activ testosteronul. Tocmai de aceea, pragul de 8.6 nmol/L și recomandarea de control complet sunt, deocamdată, cele mai concrete repere cu care rămâi.
