Primele luni după o naștere sunt dificile chiar și cu sprijin. Pentru unele femei, această perioadă implică și proceduri judiciare de preluare a copilului, iar datele noi din Anglia arată cât de gravă devine vulnerabilitatea lor: mamele la prima naștere care au trecut prin astfel de proceduri au avut un risc de deces de 21 de ori mai mare în decurs de 10 ani de la naștere, față de mamele de aceeași vârstă care nu au ajuns în această situație.
Practic, diferența se observă astfel: puțin peste 1% dintre mamele aflate la prima naștere care au trecut prin proceduri de preluare a copilului au decedat în intervalul de 10 ani analizat, adică 314 femei. În grupul mamelor care nu au trecut prin astfel de proceduri, procentul a fost de 0,2%, adică 5.103 femei. Procentul pare mic la prima vedere, dar comparația expune realitatea: de la 0,2% la peste 1% înseamnă o creștere de peste cinci ori în valori absolute, iar analiza calculează un risc de deces de 21 de ori mai mare față de mamele similare ca vârstă.
Pentru dumneavoastră, ca cititoare, aspectul cel mai apăsător nu este doar cifra mare, ci tipul de decese. Aproape 3 din 4, mai exact 73% dintre decesele mamelor implicate în proceduri de preluare a copilului (229 cazuri), au fost asociate cu sinuciderea, omuciderea, consumul de droguri sau alcool și leziuni neintenționate. Aceasta mută discuția din zona rece a statisticilor într-una foarte concretă: multe dintre aceste pierderi apar în jurul unor suferințe și riscuri care necesită sprijin real, nu doar hârtii și termene în instanță.
Femeile care ajung în instanță pornesc deja dintr-un loc mai fragil
Studiul a urmărit toate mamele cu vârste între 15 și 39 de ani (în total 2.775.835) care au născut pentru prima dată în unitățile de maternitate NHS din Anglia între 2007 și 2017. Dintre ele, 28.405 (adică 1%) au trecut prin proceduri de preluare a copilului în cei 10 ani de după naștere.
Nu este vorba despre un grup ales la întâmplare. Datele publicate arată că aceste mame tindeau să fie mai tinere, mai defavorizate și să fi avut mai multe probleme de sănătate înregistrate în cei trei ani dinaintea nașterii decât celelalte mame. Exact aici este miza: dacă vulnerabilitatea există deja, momentul în care copilul este îndepărtat poate agrava situația.
Cercetătorii explică limpede această suprapunere dintre fragilitatea preexistentă și șocul pierderii copilului. Ei notează că „mecanismele care explică un risc mai mare de deces sunt complexe, incluzând o stare de sănătate mentală și fizică precară, o teorie susținută de datele noastre. De asemenea, este posibil ca îndepărtarea copilului să crească riscul de mortalitate maternă”.
Procedura în sine și ce se întâmplă după
Există și un detaliu care face tabloul mai greu de ignorat. Chiar și între mamele care au decedat fără să fi trecut prin proceduri de preluare a copilului, 28% dintre decese (adică 1.405 cazuri) au fost asociate cu sinuciderea, omuciderea, consumul de droguri sau alcool și leziuni neintenționate. Iar la femeile sub 25 de ani, proporția urcă la 44%.
Aceasta înseamnă că maternitatea timpurie poate veni cu riscuri serioase pentru sănătatea mentală și siguranța personală. Numai că, în grupul care a trecut prin proceduri judiciare, concentrația acestor riscuri este mult mai mare. Cu alte cuvinte, sistemul vede femei aflate deja în dificultate, dar răspunsul după îndepărtarea copilului pare să nu le țină suficient în viață.
Potrivit Medicalxpress, cercetătorii descriu efectele pierderii custodiei în termeni foarte direcți: „Impactul profund al îndepărtării copilului a fost descris, incluzând durere, vinovăție și stigmatizare de lungă durată; pierderea identității de părinte; un sentiment de eșec; și consecințe adverse asupra sănătății, toate fără acces la sprijin post-îndepărtare”.
Dacă ați trecut prin maternitate sau aveți o prietenă care a trecut, această frază sună dureros de familiar chiar și la un nivel mai blând: când identitatea de mamă se clatină, se clatină și restul. Iar aici vorbim despre femei care, pe lângă asta, intră și într-un sistem judiciar.
Ce fel de ajutor lipsește, de fapt
Studiul nu vine cu o listă detaliată de programe deja funcționale și nici nu indică inițiative concrete post-îndepărtare. Spune însă foarte clar unde este golul: înainte, în timpul și după proceduri. Aceasta înseamnă, pe înțelesul nostru, că mamele aflate la risc trebuie identificate mai devreme, nu abia când cazul ajunge în instanță.
Aici se desprind două idei practice direct din datele publicate. Prima: semnalele există adesea dinaintea nașterii, pentru că acest grup avea mai multe probleme de sănătate înregistrate în cei trei ani anteriori. A doua: sprijinul nu poate fi doar juridic. Dacă 73% dintre decese sunt legate de sinucidere, violență, consum și accidente, atunci lipsește un sprijin care să atingă viața de zi cu zi: sănătatea mentală, siguranța, dependențele, stigmatizarea, izolarea.
Cercetătorii merg mai departe și spun răspicat ce ar trebui să facă instituțiile. „Asistența medicală, asistența socială și instanțele de familie trebuie să abordeze vulnerabilitatea extremă a sănătății mamelor înainte, în timpul și după proceduri.”
De ce contează discuția aceasta și pentru femeile care nu vor trece niciodată prin așa ceva
Subiectul pare, la prima vedere, foarte departe de viața obișnuită. Nu este. El spune ceva important despre cât de ușor poate fi ratată o femeie aflată într-o criză severă, mai ales dacă este tânără, singură sau deja vulnerabilă. Și spune și că stigmatul face rău concret, nu doar emoțional.
Dacă vă întrebați ce urmează la nivel de idee, răspunsul cercetătorilor este unul care mută discuția din sala de judecată spre sănătatea publică. Ei cer „o abordare de sănătate publică a justiției familiale, care să examineze de ce familiile ajung în instanță în primul rând, parcursul lor prin instanțe și rezultatele lor pe termen lung în urma procedurilor”.
Faptul care rămâne după toate cifrele este acesta: din 28.405 mame aflate la prima naștere care au trecut prin proceduri de preluare a copilului în Anglia, 314 au murit în următorii 10 ani, iar 229 dintre aceste decese au fost legate de sinucidere, omucidere, consum de droguri sau alcool și leziuni neintenționate.
