Andreea Esca și Vlăduța Lupău au adus în discuție două case de familie. Fiecare, în felul ei, subliniază importanța unui loc pentru amintirile unei familii.

Casa de vacanță a familiei Esca-Eram din Franța

În sudul Franței, lângă Nisa, Andreea Esca și soțul ei, Alexandre Eram, au o casă de vacanță cu grădină și piscină. Pentru familia lor, locul înseamnă mai mult decât concedii: este un reper afectiv. Acolo a avut loc petrecerea de după botezul fiicei lor, Alexia.

Prezentatoarea de știri Andreea Esca a vorbit despre legătura personală cu acel loc.

„Nu e rău nici la ei. Păcat că nu venim mai des la Nisa, de obicei îi vizitam la Paris… Mie îmi place foarte mult aici. E un loc care îmi amintește de tinerețe.”

Amintirile Vlăduței Lupău din casa bunicilor din Maramureș

Vlăduța Lupău, în schimb, a ales să arate publicului casa părăsită a bunicilor ei din Maramureș, locul unde își petrecea vacanțele de vară în copilărie. Videoclipul publicat de artistă pe TikTok a strâns aproape un milion de vizualizări în aproximativ 24 de ore de la publicare, un semn că subiectul a rezonat cu multă lume.

Artista a descris concret viața din acea curte, cu activități simple pe care mulți le recunosc imediat. Cum relatează Cancan, ea a povestit despre culesul de prune, mersul la fân și mulsul vacii, detalii care fac o casă să rămână „acasă” chiar și atunci când se degradează.

„N-aveți idee ce este în spatele meu. Aici a fost casa bunicilor mei. Și, mă rog, este, doar că s-a distrus în timp. Aici îmi petreceam vacanțele de vară. Veneam la cules de prune, la fân… Aici mulgeam vaca, beam laptele muls, nici măcar fiert. Doamne, câtă gălăgie, câtă distracție, cât râs, câtă animație, câtă viață era efectiv aici în curtea asta.”

Miza este ușor de înțeles. O casă poate fi îngrijită, modernă și plină de viață, precum proprietatea familiei Esca-Eram. Sau poate rămâne în picioare prin ce păstrează în memorie, cum se întâmplă cu casa bunicilor Vlăduței Lupău. Atașamentul rămâne puternic în ambele situații.

Vlăduța Lupău a spus limpede că locul nu este de vânzare, chiar dacă timpul și-a spus cuvântul. Aici se află și dificultatea pe care multe familii o cunosc: o casă se poate distruge, dar decizia de a o lăsa să plece definitiv nu este ușoară.

„Casa părintească nu se vinde. Nu am vândut-o și nici nu o voi vinde. Dar au rămas doar amintirile, pentru că ea, din păcate, s-a distrus. Pentru mine rămâne casa copilăriei și casa bunicilor. Casa în care îmi petreceam vacanța mare.”

Ce puteți reține din poveștile lor

Din cele două exemple reiese clar un lucru: legătura cu rădăcinile nu depinde de valoarea unei proprietăți, ci de modul în care o mențineți vie. La Andreea Esca, casa de lângă Nisa adună familia și continuă să creeze amintiri noi. La Vlăduța Lupău, casa bunicilor păstrează amintirile vechi, chiar dacă locul s-a degradat.

Dacă vă gândiți la propria casă de familie, primul pas poate fi chiar acesta: să nu reduceți totul la ideea de vânzare sau de renovare. Uneori contează să păstrați povestea locului, fotografiile, obiceiurile sau felul în care vorbiți despre el cu ai dumneavoastră.

Deocamdată, ce se știe concret este că familia Esca nu ajunge la proprietatea de lângă Nisa pe cât și-ar dori, iar Vlăduța Lupău spune că nu va vinde casa bunicilor din Maramureș, chiar dacă au rămas mai ales amintirile.