Aceleași probleme de concentrare, cauze diferite. De ce contează evaluarea individuală?

Două persoane se plâng că nu se mai pot concentra. Una își pierde atenția după câteva minute de lucru, cealaltă citește același paragraf de mai multe ori fără să rețină informațiile. La prima vedere, problema pare aceeași, însă explicațiile pot fi diferite. Somnul insuficient, stresul, suprasolicitarea sau anumite dificultăți cognitive pot influența atenția în moduri distincte. De aceea, înainte de a căuta metode pentru îmbunătățirea concentrării, este util să înțelegi ce se află în spatele dificultăților pe care le întâmpini.

De ce nu este suficient să descrii simptomele?

Lipsa de concentrare este o experiență subiectivă, care se poate manifesta în numeroase situații. Poate să apară atunci când încerci să finalizezi un proiect, să urmărești o conversație sau să memorezi informații noi. Pentru specialist, descrierea simptomelor reprezintă începutul evaluării. Sunt importante și împrejurările în care apar, frecvența lor, durata și efectele asupra activităților cotidiene.

De exemplu, o persoană care doarme puțin poate avea dificultăți de atenție din cauza oboselii. Alta poate întâmpina probleme similare în perioadele de anxietate accentuată. Există și situații în care dificultățile sunt persistente și necesită o evaluare clinică mai amplă. Aceste diferențe explică de ce recomandările generale, precum organizarea mai bună a timpului sau reducerea distragerilor, nu oferă întotdeauna rezultatele așteptate.

Ce informații suplimentare oferă o evaluare a activității cerebrale?

Pe lângă discuția cu specialistul și testele psihologice, în anumite situații poate fi utilizată electroencefalografia cantitativă (qEEG). Spre deosebire de testele cognitive, care evaluează performanța unei persoane în diferite sarcini, qEEG analizează caracteristici măsurabile ale activității electrice cerebrale.

Evaluarea pornește de la înregistrarea semnalelor EEG prin intermediul unor electrozi amplasați pe scalp. În funcție de protocol, înregistrarea se realizează în repaus, cu ochii închiși sau deschiși, uneori și în timpul unor sarcini cognitive. Datele sunt apoi prelucrate cu ajutorul unui program informatic, după verificarea și eliminarea segmentelor afectate de mișcări, clipit sau tensiune musculară.

Analiza poate oferi informații despre:

Activitatea din diferite benzi de frecvență, precum theta, alpha și beta, prin măsurarea puterii acestora în zonele de înregistrare;
Distribuția activității EEG, care arată cum variază valorile măsurate între diferite regiuni ale scalpului;
Asimetriile dintre zonele cerebrale, prin compararea anumitor indicatori în puncte de înregistrare corespunzătoare celor două emisfere;
Relațiile statistice dintre semnalele EEG, evaluate prin indicatori precum coerența, atunci când metodologia utilizată include asemenea analize.

Rezultatele pot fi reprezentate vizual printr-o hartă cerebrală qEEG. În anumite evaluări, valorile obținute sunt comparate și cu cele ale unui grup de referință, selectat după criterii precum vârsta. Comparația permite identificarea unor diferențe statistice, însă acestea nu indică automat existența unei tulburări. De exemplu, activitatea alpha din regiunile posterioare este în mod normal mai pronunțată în repaus, cu ochii închiși, și se modifică la deschiderea acestora. Prin urmare, interpretarea unui rezultat trebuie să țină cont de condițiile în care a fost realizată înregistrarea.

În investigarea dificultăților de concentrare, qEEG oferă informații suplimentare despre activitatea cerebrală, care sunt interpretate în raport cu simptomele, istoricul persoanei și rezultatele evaluării clinice și psihologice.

Cum poate fi folosită evaluarea pentru stabilirea unor obiective individuale?

Informațiile obținute în urma evaluării ajută la identificarea dificultăților care necesită atenție și la stabilirea unor obiective adaptate nevoilor persoanei. În funcție de rezultatele testelor, de istoricul individual și de manifestările observate, specialistul poate recomanda intervențiile potrivite. În cadrul unui program de neurofeedback, specialistul poate utiliza și rezultatele qEEG pentru a alege parametrii de antrenament, ținând cont de dificultățile identificate și de obiectivele stabilite în urma evaluării.

În cazul problemelor de concentrare, obiectivele pot viza:

menținerea atenției pentru perioade mai lungi, fără întreruperi frecvente;
reducerea erorilor provocate de distragerea atenției;
îmbunătățirea capacității de a urmări instrucțiuni și de a gestiona informații multiple;
finalizarea activităților care necesită concentrare susținută.

Pentru a urmări evoluția, specialistul poate utiliza teste cognitive, observații și informații despre modul în care persoana își desfășoară activitățile obișnuite. În abordarea Aidei Ivan, de exemplu, neurofeedbackul este integrat într-un proces psihoterapeutic care ține cont de istoricul individual, de dificultățile identificate și de obiectivele urmărite. Evaluarea progresului nu se limitează la modificările înregistrate prin EEG, ci urmărește și schimbările observate în situațiile în care persoana întâmpina dificultăți de concentrare.

În concluzie, o evaluare individuală atentă ajută la înțelegerea dificultăților și la alegerea unei abordări potrivite, cu obiective clare și rezultate urmărite în activitățile obișnuite. Dincolo de indicatorii obținuți prin teste și investigații, progresul trebuie apreciat și prin schimbările observate în situațiile în care persoana întâmpina dificultăți de atenție.