Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google

Dr. Florin Bălănică a slăbit 104 kilograme în 8 luni, după ce a pornit de la 204 kg, iar din propria experiență a dezvoltat o metodă medicală bazată pe psihonutriție.

Pentru tine, partea importantă nu este doar cifra, ci felul în care e explicată schimbarea: metoda nu pornește de la o dietă izolată, ci de la cauzele emoționale, hormonale sau legate de microbiotă care pot sta în spatele creșterii în greutate. În România, peste 70% dintre adulți se luptă cu excesul ponderal, iar 25% dintre copiii evaluați pe litoralul românesc au probleme de greutate.

Declicul și motivația din spatele transformării

Dr. Florin Bălănică a povestit că declicul a venit după un vis.

„Niciun om nu este vinovat pentru că se îngrașă, dar fiecare este responsabil. Eram motivat de muncă, de dezvoltare profesională și uitasem de mine. După 130-140 kg, nici nu-ți mai dai seama. Declicul meu a fost un vis: m-am trezit într-o dimineață cu ideea că cei patru copii pe care mi-i doream vor trăi fără mine. Din acel moment, timp de 8 luni, nimeni nu m-a mai putut opri. Am slăbit 104 kg.”

Ideea centrală a metodei lui pleacă din felul în care corpul și creierul reacționează la slăbit. Dr. Florin Bălănică spune că organismul nu citește simplu o reducere de calorii, ci o poate percepe ca pe o pierdere de resurse, adică un pericol pentru supraviețuire. De aici și accentul pus pe cauză, nu doar pe farfurie.

„Pentru creierul uman, «scăderea în greutate» este un nonsens. Creierul e programat pentru supraviețuire și percepe pierderea resurselor ca pe un pericol. De aceea, prin metoda mea nu ne repezim la farfurie. Căutăm mai întâi cauza, care adesea este emoțională, hormonală sau legată de microbiotă.”

Aici intervine psihonutriția, o abordare multidisciplinară care combină medicina, nutriția și psihologia. Cum relatează Libertatea.ro, punctul ei forte este că mută atenția de pe vina pusă pe persoana care se îngrașă pe mecanismele reale care o țin blocată în același cerc.

Atena Stoica (psihoterapeută și psihonutriționistă, prim-vicepreședintă a Societății Române de Medicină a Stilului de Viață, RSLM) explică limpede de ce nu funcționează soluția unică.

„Obezitatea este clasificată de Organizația Mondială a Sănătății ca o boală cronică, recidivantă și multifactorială, ceea ce înseamnă că nu este determinată de un singur factor și, implicit, nu poate fi tratată printr-o singură intervenție. […] În managementul obezității, adevăratul «Sfânt Graal» nu este pierderea în greutate, ci sustenabilitatea acesteia.”

Dacă te lupți cu pofta continuă, problema poate fi mai profundă

Una dintre explicațiile care te poate ajuta cel mai mult este legată de stresul cronic. Atena Stoica spune că ceea ce multe persoane numesc „blocaj emoțional” este, de fapt, un blocaj al autoreglării. Când organismul stă în alertă din cauza solicitărilor zilnice, mâncarea ultraprocesată poate deveni un calmant de moment pentru sistemul nervos, nu un răspuns la foamea reală.

Psihonutriționista numește acest mecanism „foame de reglare”. Cu alte cuvinte, dacă simți că mănânci ca să te liniștești, nu ca să te hrănești, abordarea strictă de tip „am voință sau nu am” ratează exact cauza care te împinge spre frigider seara, după o zi lungă.

Tot aici intră și „weight stigma”, stigmatizarea în funcție de greutate. Când critica din exterior este internalizată, rușinea nu oprește mâncatul emoțional, ci îl poate alimenta. Cercul devine foarte obositor: te simți judecată, începi să te judeci și tu, iar presiunea ajunge să fie descărcată tot în mâncare.

Exemplul dat de dr. Sorina Ispas (medic diabetolog) merge în aceeași direcție: a slăbit 20 de kilograme după ce a conștientizat că mânca din cauza stresului.

Medicația modernă pentru slăbit, inclusiv terapia injectabilă hormonală cu agoniști GLP-1, este prezentată aici ca instrument, nu ca soluție completă. Atena Stoica spune că acest tip de tratament creează o „fereastră terapeutică”, pentru că reduce apetitul biologic și „food noise”, dar nu produce singur schimbarea comportamentală care menține rezultatele.

Dr. Florin Bălănică rezumă aceeași idee astfel: „Terapia injectabilă nu te face să slăbești în sine, ci îți schimbă relația cu mâncarea, iar scăderea în greutate este doar consecința. Fără investigații preliminare și un meniu adaptat, riscurile sunt uriașe.”

E util să știi și partea de siguranță, mai ales dacă vezi peste tot discuții despre injecții pentru slăbit. Efectele adverse minore menționate pentru terapia injectabilă hormonală sunt greața, vărsăturile și tulburările de tranzit. În același timp, sunt indicate și riscuri majore, precum patologii pancreatice acute sau afectări ale glandelor suprarenale și paratiroidelor.

Mesajul care rămâne după toate aceste date este destul de simplu și, sincer, mai blând decât pare la prima vedere: dacă slăbitul se blochează iar și iar, nu înseamnă automat că nu ai voință. Poate însemna că relația ta cu mâncarea este prinsă între stres, rușine, biologie și oboseală, iar schimbarea care ține are nevoie de medicină, nutriție și psihologie lucrate împreună.

Citește și: