După retragerea din fotbal, Paul Pîrvulescu, fost fotbalist cu o carieră de aproape 18 ani la nivel profesionist, a trecut prin atacuri de panică și depresie. Ana Pîrvulescu, soția sa, a povestit că recuperarea a fost rezultatul mai multor factori: terapie, timp petrecut în familie, sport și un stil de viață echilibrat.
Acest proces este relevant pentru oricine se confruntă cu situații similare. Nu a fost o rezolvare rapidă sau un singur gest salvator, ci o perioadă de aproximativ șase luni, pe care Ana Pîrvulescu o descrie drept „a doua carantină”. Dacă aveți alături pe cineva care pare copleșit și nu înțelege ce i se întâmplă, experiența lor subliniază importanța sprijinului apropiat, alături de deschiderea către ajutor specializat.
Primul semn puternic a venit înainte de zborul spre Bruxelles
Ana Pîrvulescu a povestit că atacurile de panică au apărut după ce Paul Pîrvulescu s-a retras din sportul pe care îl practica din copilărie. Schimbarea a fost una semnificativă, marcând sfârșitul unei cariere de aproape 18 ani, în care a jucat la Gaz Metan Mediaș și Steaua București și a câștigat trei titluri de campion al României.
Un moment care i-a rămas foarte clar în minte a fost înaintea unei plecări la Bruxelles, unde familia urma să meargă la un turneu al fiului lor.
„Îmi amintesc perfect momentul. Urma să zburăm la Bruxelles, la un turneu al celui mic. Până să ajungem la aeroport, m-a întrebat cât durează zborul. I-am spus că aproximativ trei ore și jumătate. În clipa aceea parcă s-a declanșat ceva. Mi-a spus că îi este foarte cald și a tras mașina pe dreapta. Nu m-am gândit nicio secundă că ar putea fi un atac de panică. Am ajuns în aeroport, iar aglomerația l-a copleșit. Mi-a spus că el nu mai urcă în avion.”
Acest gen de episod poate speria întreaga familie, mai ales când apare brusc și fără un „motiv” ușor de explicat. Utilitatea pentru viața de zi cu zi constă în faptul că, uneori, persoana care trece printr-un atac de panică nu recunoaște imediat ce se întâmplă. Nici partenerul nu recunoaște mereu din prima.
Terapia a fost o componentă importantă
Ana Pîrvulescu spune că soțul său a acceptat să ceară ajutor, deși anterior nu s-ar fi imaginat făcând acest lucru. Potrivit Cancan, el a mers la psiholog și a încercat diferite forme de terapie. Informațiile publicate nu intră în detalii despre tipurile exacte de terapie, dar mesajul rămâne semnificativ: a cere ajutor nu a fost un gest disperat, ci un pas concret în recuperarea lui.
„Totul a început după ce s-a retras din fotbal, sportul pe care l-a practicat încă din copilărie. Atunci a descoperit această vulnerabilitate. Am încercat să gestionăm situația cât mai repede. Am citit foarte mult, am discutat cu oameni care au trecut prin experiențe similare, iar el a fost extrem de deschis. A mers inclusiv la psiholog, lucru pe care înainte nu l-ar fi făcut și nici nu ar fi crezut că va avea vreodată nevoie. A încercat diferite forme de terapie, am petrecut foarte mult timp împreună, în familie, și nu a renunțat nicio secundă la sport. A continuat să alerge în parc, să aibă un stil de viață sănătos și să mănânce echilibrat. Toate acestea l-au ajutat foarte mult.”
Dacă vă regăsiți în această situație, nu puneți toată presiunea pe o singură soluție. În cazul lor, au contat terapia, rutina, mișcarea și faptul că nu a rămas singur cu starea lui.
Ana Pîrvulescu: anxietatea nu apare doar la persoanele „fără ocupație”
Ana Pîrvulescu a legat experiența soțului ei de propria experiență. Ea spune că a avut atacuri de panică doar în perioade de oboseală extremă și burnout, când nu mai reușea să doarmă. Diferența, explică ea, a fost că știa deja semnele și înțelegea când trebuie să se oprească.
Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai recognoscibile părți ale poveștii. Multe femei funcționează pe pilot automat mult timp, până când corpul începe să dea semnale foarte clare. Ana descrie exact acele semne: inimă care bate foarte tare, senzația că nu mai puteți respira, epuizare.
Și mai spune ceva ce merită reținut într-o familie, în cuplu, între prietene: astfel de episoade nu sunt un motiv de judecată.
„Cred că mesajul important nu este că oamenii fac depresie sau atacuri de panică pentru că au prea mult timp liber. Sunt persoane care au două sau trei joburi și tot ajung să se confrunte cu anxietate sau atacuri de panică. De aceea cred că nu ar trebui să judecăm niciodată pe cineva care trece prin astfel de momente. Mai degrabă ar trebui să fim alături de acei oameni, să îi ascultăm și, atunci când putem, să le întindem o mână de ajutor.”
Ce a schimbat acea perioadă în familie
Paul și Ana Pîrvulescu sunt căsătoriți din 2012 și au doi copii. Din ce a povestit ea, perioada de revenire a însemnat mai mult timp petrecut împreună și multă atenție pusă pe ritm, pe sport și pe echilibru. Nu sunt detalii publice despre cum s-a reorganizat exact dinamica de cuplu sau parenting-ul, dar faptul că ea numește cele aproximativ șase luni „a doua carantină” spune destul despre intensitatea perioadei.
Uneori, în familie, cea mai utilă reacție nu este să forțați explicații sau soluții rapide, ci să rămâneți aproape și să ajutați persoana de lângă dumneavoastră să accepte sprijinul potrivit. Acest lucru se observă și aici.
După cele șase luni, și-a găsit din nou direcția profesională
Există și un deznodământ pozitiv în povestea lor. După perioada dificilă, Paul Pîrvulescu s-a apucat de antrenorat. Pentru cineva care trece printr-o schimbare majoră de identitate profesională, acest detaliu este important: revenirea nu înseamnă doar dispariția stării de rău, ci și apariția unui nou sens.
Un aspect esențial pe care îl puteți reține din tot ce a spus Ana Pîrvulescu este acesta: persoana de lângă dumneavoastră nu are nevoie să fie judecată pentru că trece prin anxietate sau depresie. Are nevoie să fie ascultată, încurajată să ceară ajutor și lăsată să reconstruiască pas cu pas. Iar în cazul lui Paul Pîrvulescu, acești pași au însemnat terapie, alergat în parc, mâncare echilibrată, familie și, în cele din urmă, antrenorat.
