Înainte ca rolul din „Jurnalul lui Bridget Jones” să o transforme într-un star global, actrița de origine texană Renée Zellweger era deja un nume cunoscut la Hollywood. Și-a făcut debutul în câteva filme independente cu buget redus, urmate de roluri mici în clasice ale anilor ’90 precum „Dazed and Confused” sau „Reality Bites”. Stilul ei din acea perioadă a rămas emblematic, definind moda minimalistă a deceniului.
Primii pași și prima nominalizare
În 1995, la doar 25 de ani, Renée Zellweger pășea pe covorul roșu la cea de-a 10-a ediție a Independent Spirit Awards din Los Angeles. Cu părul prins în stilul anilor ’90 și un ruj roșu aprins, actrița purta o rochie lungă tip furou, sandale cu barete și un pulover crem. A fost nominalizată la categoria „cea mai bună performanță de debut” pentru rolul din filmul independent „Love and a .45”. E drept că, tehnic vorbind, era deja a șasea ei apariție pe ecran, după roluri discrete în filme care au marcat o generație.
Anul care a schimbat totul: Jerry Maguire
Anul 1996 a fost definitoriu. La 27 de ani, luminoasă și plină de viață, o interpreta pe efervescenta Dorothy în „Jerry Maguire”. Acest rol i-a adus nu doar simpatia Americii, ci și o nominalizare la premiile SAG și trofeul pentru „breakthrough artist” la Critics’ Choice Awards. Iar la premiera din Los Angeles a filmului, Zellweger a apărut cu un look natural, aproape fără machiaj, și cu o tunsoare bob în scări, un look ce avea să devină popular.
Stilul ei era deja o declarație.
O prezență constantă pe covorul roșu
Anul 1997 a cimentat statutul ei de vedetă. A participat la gala AIDS Project Los Angeles Fashion Benefit, prezentată de Tom Ford, purtând o rochie simplă, tip furou, specifică anilor ’90. La gala Met din același an, o ediție dedicată lui Gianni Versace, a optat pentru o rochie fără bretele ce amintea de stilul lui Carolyn Bessette-Kennedy. V-ați fi imaginat-o, însă, experimentând cu trendul „naked dressing”? A făcut-o la MTV Movie Awards, alături de o Ashley Judd în vârstă de 29 de ani. La acea ceremonie, Renée a fost nominalizată la categoria „cea mai bună performanță de debut” pentru „Jerry Maguire”, dar a pierdut în fața unui tânăr Matthew McConaughey, premiat pentru rolul din „A Time to Kill”.
De la filme de succes la relația cu Jim Carrey
Finalul anilor ’90 a adus o serie de proiecte importante și o nouă relație. A jucat alături de Meryl Streep în „One True Thing” (1998) și de Chris O’Donnell în „The Bachelor” (1999). În 1999, la filmările pentru „Me, Myself & Irene”, l-a cunoscut pe Jim Carrey, cu care a avut o relație timp de un an. Aparițiile lor împreună erau mereu în atenția presei, de la premiera filmului lui Carrey, „Man on the Moon”, până la cea de-a 57-a ediție a Globurilor de Aur, unde el a câștigat premiul pentru cel mai bun actor. Un moment iconic rămâne apariția ei la show-ul de modă Matt Nye, unde a stat în primul rând, îmbrăcată într-o jachetă de piele maro și un pulover gros, chiar lângă… Yoko Ono.
Triumful de dinaintea Oscarului
Dar succesul nu s-a oprit aici. Ba chiar a atins un nou apogeu cu comedia „Nurse Betty”, rol pentru care a câștigat Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un film de comedie sau musical. În 2001, a fost prezentatoare la Oscaruri, unde a purtat o rochie galben lămâie rămasă în istorie. A fost doar o repetiție pentru ce avea să urmeze. În 2002 a primit prima nominalizare la Oscar pentru rolul principal din „Bridget Jones’s Diary”, urmată de o alta în 2003 pentru „Chicago”.
Prima statuetă Oscar a venit în 2004, pentru cea mai bună actriță în rol secundar în „Cold Mountain”. Al doilea Oscar, pentru cea mai bună actriță în rol principal pentru filmul „Judy”, a venit 16 ani mai târziu.
