„Teoria firului invizibil” a devenit virală pe TikTok. A ajuns sub lupa terapeuților. Ei spun că ideea poate liniști, dar poate și ține oameni în relații nesănătoase.

Varianta de azi seamănă cu legenda est-asiatică a „firului roșu al destinului”. Ideea de bază rămâne aceeași. Anumite persoane ar fi legate de o forță nevăzută. Aceasta le aduce împreună, indiferent de timp, distanță sau circumstanțe.

Sună reconfortant. Mai ales după o despărțire. Sau într-o perioadă confuză. Când vrei să găsești un sens unor coincidențe care par prea exacte ca să fie întâmplătoare. Dar aici apare capcana. Terapeuții avertizează că o „mentalitate a destinului” puternică te poate face să privești relațiile ca fiind ori sortite, ori imposibile. Și să treci peste faptul că ele cer efort și dezvoltare în timp.

Capcana „mentalității destinului”

Anna Elton, terapeut marital și autor, explică de ce ideea prinde atât de repede.

„Multe persoane rezonează cu ea deoarece surprinde sentimentul că unele relații au o semnificație unică în viețile noastre.”

Problema nu este metafora în sine. Problema apare când metafora începe să decidă în locul tău. Acolo, credința că „dacă e menit, va fi” poate scuza comportamente nesănătoase. Poate împinge semnalele de alarmă în fundal. Și poate amâna o despărțire care, în realitate, ți-ar proteja mai bine liniștea emoțională.

Conceptul nu este o teorie științifică. Cosmopolitan Nici una psihologică. Este mai degrabă o credință spirituală. Sau o metaforă. Tocmai de aceea merită ținut în zona lui firească. O idee care îți oferă sens, nu o regulă care îți cere să ignori faptele.

Suzanne Wallach, psihoterapeut licențiat, rezumă foarte clar limita dintre romantism și realitate.

„Destinul poate aduce doi oameni împreună, dar destinul nu vă ține împreună.”

Cum folosești ideea fără să te pierzi în ea

Ține teoria în zona de metaforă. Atât. Poate fi o poveste care îți dă speranță. Nu un motiv să renunți la limitele tale sau la dorințele tale pentru o relație.

Verifică faptele, nu doar emoția. Suzanne Wallach recomandă o tehnică din terapia DBT, „verificarea faptelor”. E pentru momentele în care mintea vrea să transforme orice coincidență într-o dovadă. Uită-te la ce există concret în relație, nu doar la ce promite ideea de destin.

Acceptă realitatea așa cum este acum. Tot Wallach recomandă și practica „acceptării radicale”. Pe scurt, nu aștepta ca o poveste frumoasă să repare singură ce nu merge între voi.

Și mai e un reper simplu. Anna Elton spune direct că o relație potrivită nu ar trebui să te stoarcă de tine însăți în numele unui sens mai mare.

„Relațiile potrivite nu îți vor cere să renunți la tine însăți (inclusiv la limitele sau dorințele tale pentru o relație), să ignori dovezile sau să te oprești din a-ți trăi viața în timp ce le aștepți.”