„Un rege va muri.” Nu e un scenariu de film. Este mesajul tulburător descifrat de pe o tăbliță babiloniană veche de 4.000 de ani, o descoperire care aruncă o lumină complet nouă asupra superstițiilor și fricilor uneia dintre primele civilizații ale lumii.
Cuprins
Un studiu din Journal of Cuneiform Studies, citat de Știrile ProTV, a detaliat totul. O echipă de experți a tradus 73 de semne prevestitoare, scrise în cuneiformă. Provenind din Babilonia antică, o zonă ce corespunde Orientului Mijlociu de azi, scrierea în limba akkadiană folosea un sistem complex de simboluri pentru cuvinte întregi, o adevărată fereastră spre mentalitatea epocii.
Ce ascundeau, de fapt, prevestirile antice?
Ce însemnau, de fapt, mesajele? Babilonienii se bazau pe supranatural. Asiriologul Andrew George, coautor al studiului, a explicat pentru publicația Popular Mechanics că divinația era o piesă de bază în felul lor de a înțelege lumea. Semnele descifrate acum au o legătură directă cu un fenomen care le dădea fiori: eclipsa de lună. Era un semn rău. Un avertisment.
Predicțiile nu erau abstracte. Astronomii antici se bazau pe experiență directă și observații repetate. „Originea unor semne ar putea fi în experiența reală – observarea unui semn prevestitor urmat de o catastrofă”, a declarat George pentru Live Science. Coincidență? Poate că nu. Dincolo de superstiție, prevestirile vorbesc despre frici reale, concrete, de la foamete, ciumă și secetă până la asasinarea conducătorilor.
Ritualuri extreme pentru a salva Coroana
Avertismentele erau luate în serios. Foarte în serios. Dacă o predicție amenința viața regelui, se instala starea de alertă la cel mai înalt nivel. Protocolul era înfiorător, dar clar.
„Dacă predicția asociată cu un anumit semn era amenințătoare, de exemplu, un rege va muri, atunci se efectua o anchetă oraculară prin extispicie [examinarea măruntaielor unui animal sacrificat] pentru a determina dacă regele era într-un pericol real”, au scris George și celălalt autor al studiului, Junko Taniguchi. Iar dacă pericolul se confirma, consilierii nu stăteau degeaba, ci încercau să îndepărteze blestemul prin ritualuri menite să apere Coroana și stabilitatea statului.
Redescoperite după un secol de uitare în muzeu
Povestea tăblițelor e la fel de fascinantă. British Museum le-a cumpărat treptat, între 1890 și 1914. Apoi, s-au pierdut. Nu fizic. S-au pierdut printre alte 150.000 de tăblițe cuneiforme din colecția uriașă a muzeului. Ironia sorții… Din cauza numărului mic de specialiști, au adunat praf în depozite decenii la rând, fiind redescoperite abia în anii 1970 de un savant care le-a intuit imediat valoarea. Procesul de descifrare a fost migălos, specific asiriologiei: „citirea lentă, desenele detaliate și repetarea frecventă sunt toate parte a procesului”, a punctat George.
Mai mult decât superstiții: O fereastră către trecut
Descifrarea textelor nu e doar o curiozitate academică. Ne ajută să vedem exact cum gândeau oamenii acum mii de ani, de ce se temeau și cum încercau să aducă un pic de control într-o lume nesigură. Este o bucată din civilizația lor.
Andrew George a rezumat perfect saltul uriaș făcut în acest domeniu: „În 150 de ani, am progresat de la a nu ști aproape nimic despre babilonieni și asirieni (doar ceea ce ne-au spus grecii și cărțile biblice), la acumularea unei mari cantități de cunoștințe despre civilizația lor, istoria, religia, literatura, istoria socială și economică, toate reconstituite cu migală din textele cuneiforme.”
