Un spital de un miliard de lire sterline, care trebuia să fie un simbol, se dovedește a fi un pericol mortal. Doi copii au murit. Alți 84 s-au îmbolnăvit grav. Acum, noi dezvăluiri scot la iveală o realitate cruntă în spatele ușilor închise, unde riscurile pur și simplu nu dispar, conform Dailymail.
Familiile victimelor care au luat infecții din cauza sistemului de ventilație și apă al Spitalului Universitar Queen Elizabeth (QEUH) din Glasgow sunt clare: încă „nu cred că este sigur”. Dailymail scrie că avertizorii de integritate au tras un nou semnal de alarmă, vorbind despre mașini de spălat vase nefuncționale, lipsa apei curente și acoperișuri prin care plouă. O imagine greu de acceptat pentru o asemenea investiție.
Găleți sub acoperiș și o cultură a negării
Tabloul este sumbru. Mărturiile din anchetă confirmă dezastrul. David Campbell, tatăl unui pacient, a văzut totul cu ochii lui, chiar în noiembrie anul trecut. „De un an de zile picură din acoperiș în atriumul spitalului de copii, a început cu o singură găleată galbenă. Până acum câteva săptămâni, erau 18. Când începea să plouă, pur și simplu mai adăugau găleți”, a spus el.
Pericolul a devenit real. Zona a fost îngrădită. „Fiul meu are nevoie de un scaun cu rotile după tratament și chiar am alunecat pe lângă ele”, a adăugat Campbell. Vocea avertizorilor, prin avocata Helen Watts KC, a fost la fel de directă în fața comisiei de anchetă: „lipsa unei echipe de prevenire și control al infecțiilor care să funcționeze eficient va face spitalul nesigur”.
„Nu mi-aș duce niciodată copilul acolo”: Mărturia sfâșietoare a unei mame
Cifrele sunt reci. În spatele lor, dramele sunt reale. Louise Cunningham, 41 de ani, și-a pierdut fetița de trei ani după ce micuța, bolnavă de cancer, a fost internată în spital. „Am văzut că încearcă să spună că spitalul este sigur. În adâncul sufletului meu, nu cred că este sigur. Și nu mi-aș duce niciodată copiii acolo – am o fiică mică, dar nu aș duce-o niciodată la spitalul acela”, a declarat ea, cerând ca politicienii și managerii să fie „trași la răspundere”.
Și nu este singurul caz. Milly Main, o fetiță de zece ani, a murit în 2017 după ce a contractat o infecție bacteriană rară în timp ce se trata pentru leucemie. Ironia sorții? Un loc menit să vindece s-a transformat într-o capcană mortală.
Cum au negat oficialii ani de zile dezastrul
Ani de zile, negare totală. Conducerea spitalului și oficialii din sănătate au respins orice legătură între decese și problemele clădirii. Apoi, brusc, săptămâna trecută, o schimbare. Consiliul de sănătate NHS Greater Glasgow and Clyde recunoaște, în sfârșit, că apa contaminată de la QEUH a fost cauza probabilă a infecțiilor grave la tinerii pacienți cu cancer. O recunoaștere târzie, fără nicio asumare a vinei în vreun caz individual.
Mai mult, consiliul aruncă vina mai departe, susținând că a fost presat să deschidă spitalul înainte de a fi pregătit. În tot acest haos, premierul scoțian John Swinney a insistat ieri: „Cred că spitalul este sigur”, o declarație care a stârnit furia familiilor. Procurorii nu par convinși; o anchetă penală a fost demarată încă din 2021, iar din 2023, consiliul de sănătate este oficial suspect în dosar.
„Nimic nu s-a schimbat”. Se cere intervenția de urgență
Acum, criticii cer fapte, nu vorbe. Dr. Sandesh Gulhane, purtătorul de cuvânt pe sănătate al conservatorilor scoțieni, a solicitat ca spitalul să fie plasat sub măsuri speciale. „A venit timpul ca ministrul Neil Gray să ia măsuri decisive. Recunoașterea rușinoasă din partea consiliului de sănătate a confirmat că există o cultură putredă a secretomaniei care merge până la cel mai înalt nivel”, a afirmat acesta.
Și problemele continuă. Un avertizor care încă lucrează acolo, Dr. Christine Peters, confirmă că nimic nu s-a schimbat în profunzime. Potrivit avocatei sale, „experiența ei constantă și repetată până în prezent este că nu s-a schimbat cultura, învățămintele nu au fost implementate și rămâne o presupunere implicită că mediul nu poate fi cauza infecțiilor”. Conducerea spitalului și-a cerut scuze. Public. Dar pentru familiile victimelor, cuvintele sunt goale. O scuză venită mult prea târziu.
