Septicemia, o afecțiune care pune viața în pericol, este responsabilă pentru mai multe decese decât cancerul mamar, intestinal și de prostată la un loc. În Marea Britanie se înregistrează anual aproximativ 245.000 de cazuri, iar boala este o urgență medicală în care fiecare oră contează, conform Dailymail.
Problema principală este că septicemia este extrem de dificil de diagnosticat în stadiile incipiente, deoarece simptomele sale pot imita afecțiuni comune precum gripa, toxiinfecția alimentară sau o infecție toracică. Potrivit Dailymail, experții avertizează că riscul de deces crește cu aproximativ opt procente pentru fiecare oră în care tratamentul cu antibiotice este întârziat.
Ce este septicemia și de ce este atât de periculoasă?
Septicemia pornește întotdeauna de la o infecție, cel mai frecvent una toracică, urinară sau o infecție a pielii. Medicii încă nu înțeleg pe deplin de ce unii oameni dezvoltă această reacție exagerată a sistemului imunitar, în timp ce alții se recuperează normal. Dacă nu este depistată rapid, afecțiunea poate progresa spre șoc septic, ducând la insuficiență de organe și deces.
Mai multe personalități publice au contribuit la creșterea gradului de conștientizare, printre care fostul manager de fotbal Harry Redknapp. Acesta a susținut campaniile UK Sepsis Trust după ce soția sa, Sandra, a supraviețuit unui episod sever de septicemie în 2018.
Acrónimul SEPSIS: Cele șase semne de alarmă
Pentru că nu există un test unic de diagnostic, serviciul național de sănătate britanic (NHS) și UK Sepsis Trust recomandă căutarea unei combinații de simptome, adesea rezumate prin acronimul SEPSIS. Acestea sunt semnalele critice care ar trebui să alarmeze pe oricine.
Vorbire neclară sau confuzie bruscă: Acest simptom apare din cauza encefalopatiei asociate septicemiei, care duce la o stare de conștiență redusă, variind de la confuzie și delir până la comă. O schimbare rapidă a stării mentale, cum ar fi dezorientarea, este un indicator principal.
Frisoane extreme, febră și dureri musculare severe: Acestea sunt semne de avertizare timpurii și se simt adesea ca o gripă foarte puternică.
Absența urinării timp de o zi: Este un simptom critic de alarmă, indicând o posibilă insuficiență renală sau un șoc sever. Sugerează că organismul se luptă cu o infecție gravă și necesită atenție medicală de urgență.
Dificultăți de respirație sau respirație foarte rapidă: Problemele respiratorii legate de septicemie includ respirație rapidă și superficială, senzație extremă de sufocare, zgomote asemănătoare unor grohăituri sau pauze în respirație. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul se luptă să transporte oxigenul la organe.
Senzația copleșitoare că vei muri: Un sentiment profund, descris adesea ca o „senzație de pericol iminent”, este un simptom recunoscut și critic al septicemiei.
Piele pătată, palidă sau albăstruie: Aceste modificări indică faptul că circulația sângelui este deficitară și oxigenul nu ajunge corespunzător la piele. Pielea poate avea un aspect marmorat sau ca o rețea de pete roșii, albastre sau mov. Deși poate apărea oriunde, este frecvent observată pe picioare, mâini și tălpi. Pe pielea închisă la culoare, aceste pete pot fi mai ușor de văzut în palme sau pe tălpi.
Simptome la copii și grupurile de risc
Simptomele pot fi mai greu de recunoscut la bebeluși și la copiii mici. Potrivit NHS, semnele de avertizare la copiii sub cinci ani includ pielea albăstruie, palidă sau pătată, letargie și dificultăți la trezire, senzație anormală de rece la atingere, respirație foarte rapidă, o erupție cutanată care nu dispare la presiune, convulsii sau crize.
Oricine poate dezvolta septicemie, dar riscul este mai mare pentru persoanele care:
- au o afecțiune medicală precum diabet, boli de rinichi sau unele tipuri de cancer;
- au un sistem imunitar slăbit;
- au suferit recent o intervenție chirurgicală sau o vătămare gravă;
- sunt foarte tineri sau foarte în vârstă.
„Ar putea fi septicemie?” Întrebarea care îți poate salva viața
Orice persoană care se confruntă cu posibile simptome de septicemie trebuie să solicite ajutor medical de urgență și să întrebe medicii: „Ar putea fi septicemie?”. Afecțiunea trebuie tratată imediat în spital, deoarece se poate agrava rapid.
În mod ideal, pacienții ar trebui să primească antibiotice în decurs de o oră de la diagnostic. Tratamentul include de obicei antibiotice intravenoase, fluide intravenoase și oxigen, dacă este necesar. Unii pacienți necesită săptămâni de spitalizare, mai ales dacă organele au fost afectate, dar mulți își revin complet cu un tratament prompt.
