La 42 de ani, designerul Rachel Scott scrie istorie în lumea modei. Ea este noul director de creație al brandului Proenza Schouler, devenind astfel prima femeie de culoare care ocupă o astfel de poziție la o casă de modă consacrată. Într-o după-amiază de ianuarie, o găsim pe Rachel Scott în biroul ei de la etajul opt al sediului Proenza Schouler din New York, jonglând între noua sa funcție și propriul brand, Diotima. Dar, fireste, lucrurile rareori merg conform planului: este la telefon cu administratorul clădirii unde se află Diotima. „Înghețăm acolo”, îi spune Scott. Apoi, râzând, adaugă: „Simt că îl cunosc foarte bine. E foarte jamaican.”
Diotima, un manifest personal
Pentru a înțelege ce aduce Scott la Proenza Schouler, trebuie mai întâi să înțelegi Diotima. Este protestul, activismul și autobiografia ei. Lansat în 2021, brandul celebrează frumusețea Jamaicăi, țara sa natală, punând în valoare arta croșetatului manual realizat de femeile de pe insulă. Până la urmă, cum a pornit totul? Cu economii minime. „Nu aveam bani să-l pornesc cu adevărat, dar aveam o mică, mică economie – urma să cumpăr o bucată de pământ în Jamaica”, mărturisește ea. „Dar apoi mi-am zis: Ei bine, poate că în 10 ani pot să fac banii la loc.”
Diotima este un proiect care, spune ea, abia se menține pe linia de plutire, ceea ce pentru o companie de modă de nici cinci ani este aproape un miracol. Viziunea ei este clară. „Diotima este o muncă subterană”, explică Scott. „La suprafață, ești pe străzi; ești foarte vizibil. În subteran, nu ești. clar, nu fac niciun fel de organizare politică nebună din studio, dar cred că mesajul pe care îl transmiți în lume într-o sferă care nu este clar politică este la fel de important.”
De la Kingston la New York, via Europa
Iar parcursul ei nu a fost deloc unul clasic. A plecat din Kingston visând să studieze la New York University, dar fără ajutor financiar a fost imposibil. A ajuns la Colgate, o universitate de arte liberale, unde a fost șocată de bogăția și privilegiile din jur. „Știam că vreau să fac modă, dar nu voiam să studiez doar moda – voiam să studiez limbi străine, literatură, filozofie și toate aceste lucruri”, spune ea.
Experiența americană i-a deschis ochii asupra complexității rasiale. „În Jamaica, nu este la fel – există, clar, clase sociale, există, clar, colorism, dar nu am înțeles cum este să fii un american de culoare până când m-am mutat aici și am mers la Colgate.” Totuși, originile i-au dat o încredere de neclintit. „Am crescut într-o țară de negri, așa că era normal să cred că pot fi în orice spațiu”, explică ea, adăugând cu umor: „Cred că face parte și din a fi jamaican: credem că facem totul mai bine decât toți ceilalți.”
După absolvire, a urmat un drum sinuos: cursuri la Central Saint Martins, un an la Istituto Marangoni în Milano, o scurtă perioadă la Costume National. A încercat să se angajeze la branduri de top, dar fără succes. „Am avut un interviu cu Sarah Burton cu un an înainte ca McQueen să moară, și a fost foarte drăguță”, își amintește Scott. „Am avut un interviu cu Phoebe [Philo] exact când începea la Céline, și mi-a spus: «Ai schițe foarte frumoase», și asta a fost tot – nu am primit joburile.” În cele din urmă, a ajuns la Rachel Comey, unde a rămas șapte ani și a urcat până la funcția de vicepreședinte de design.
O nouă viziune pentru Proenza Schouler
Numirea la Proenza Schouler a venit după o perioadă de consultanță, timp în care personalitățile s-au potrivit. Dar ce aduce nou la un brand cu o identitate atât de puternică (fondatorii Jack McCollough și Lazaro Hernandez au plecat la Paris și Loewe)? În primul rând, o abordare diferită. „Ei nu se uitau la materiale înainte de a intra în procesul [de design], în timp ce eu trebuie să încep cu materialele”, spune Scott. „Poate că este o funcție a limitărilor pe care le-am avut – dacă materialul nu funcționează, atunci trebuie să-mi dau seama ce vrea materialul să facă.”
Viziunea ei încearcă să navigheze între cele două lumi pe care le reprezintă. „La Diotima, lucrurile sunt adesea destul de brute și aproape puțin decrepite – există o stare de nefinisat. Această idee de uptown-downtown – am încercat să înțeleg ce înseamnă asta în 2026. Nu este atât de simplu. Cine este această femeie? Este destul de corectă, dar nu cunosc pe nimeni care să fie perfect. Poate că există niște fisuri pe undeva.”
Dincolo de podium
În spatele succesului profesional se află o viață personală complexă și o luptă discretă cu sănătatea. Este căsătorită cu Chaday Emmanuel Scott, o activistă pentru comunitatea transgender, pe care a cunoscut-o acum cinci ani. „Înainte să o văd, i-am auzit vocea și inima a început să-mi bată cu putere”, povestește Scott. „Apoi ne-am așezat la o masă lungă – ea era la mijloc și eu la capăt – și ne tot priveam. Chiar nu știam ce se întâmplă, dar practic m-am îmbătat și am început să flirtez. Nu s-a întâmplat nimic, dar am rămas în contact. Și apoi am avut o aventură.”
„Toată viața mea s-a prăbușit și a fost reconstruită într-un mod foarte frumos”, adaugă ea. Pe lângă programul infernal, Scott trebuie să-și gestioneze cu atenție sănătatea, din cauza unei afecțiuni genetice numite Charcot-Marie-Tooth. „Este o boală neuromusculară degenerativă, așa că dacă nu folosesc mușchii, îi voi pierde pentru totdeauna.”
O luptă pe care o duce discret.
Recunoaștere și un premiu istoric
După ani de muncă în culise, recunoașterea a venit brusc. În 2023, a fost declarată designerul emergent al anului de către CFDA și a fost finalistă la LVMH Prize. Anul următor, a câștigat premiul CFDA pentru designerul de îmbrăcăminte pentru femei – prima dată când o femeie de culoare primește această distincție. A fost nominalizată alături de nume grele precum Marc Jacobs, Tory Burch și chiar fondatorii Proenza Schouler.
Momentul a fost unul istoric, surprinzător chiar și pentru veteranii industriei. „Am fost cu adevărat uluită”, spune modelul și activista Bethann Hardison, în vârstă de 83 de ani, care se afla în public. „Știam că este bună și că este una dintre acele persoane care merită să fie acolo. M-am gândit doar la cine erau contracandidații ei. Încă învăț despre ea și sunt gen, Ce? Huh? Rachel avansează în liniște, cu sârguință. Nu este excesiv de spectaculoasă. Nici măcar nu a avut o prezentare pe podium până [practic] ieri.”
