Oana Sîrbu, ajunsă la 57 de ani, vorbește cu o sinceritate dezarmantă despre viața ei din spatele camerelor. În podcastul „Laivu lu Enache”, artista a făcut o serie de mărturisiri despre personalitatea sa, departe de imaginea idilică din „Liceenii”. Ea recunoaște că experiențele trăite de-a lungul anilor au modelat un om cu multe contraste.
Un om complex și dificil
V-ați întrebat vreodată cum sunt vedetele în viața de zi cu zi? Oana Sîrbu oferă un răspuns direct, fără ocolișuri. Ea se descrie ca fiind o persoană cu o structură interioară complicată, modelată de încercările vieții. „Eu, în viața reală, sunt un om și dificil, cu contraste. Și dificil, și simplu, și mai sofisticat, și mai puțin abordabil. Am și eu memoriile mele, am problemele mele care și-au pus în timp amprente serioase. Sensibilitățile mele, mâniile mele, sunt un om complex și destul de dificil”, a mărturisit artista.
Critica mediocrității, o etapă depășită
Dar lucrurile nu au stat mereu așa. Artista recunoaște că, în urmă cu două decenii, era mult mai vocală și critică la adresa celor din jur, mai ales când venea vorba de mediocritate. Pe bune, cine nu a făcut asta? „Acum vreo 20 de ani aveam o tendință de a critica mediocritatea, de a spune. Stăteam pe canapea și spuneam ăla nu e bun, ‘aia nu-mi place’, ‘de ce face aia’.”
Frica de penibil și refuzul vulgarității
Trecerea timpului aduce provocări pentru oricine, iar Oana Sîrbu a vorbit deschis despre tranziția rapidă pe care o resimte și despre decizia de a rămâne fidelă propriilor principii. Asta chiar dacă înseamnă să fie mai selectivă cu aparițiile publice. „A fost foarte complicat să înțeleg că e o tranziție foarte rapidă. Loc este, doar că depinde fiecare ce își dorește să facă. Problema la mine, dacă vrei, este o selecție de adaptare, de fapt, de nedorință de a mă adapta, la tot ceea ce ține de artificiu, de vulgaritate. Eu am o temere de trecere a penibilului”, a explicat actrița.
Alexandru, prioritatea absolută
Și totuși, dincolo de carieră și de percepția publică, universul Oanei Sîrbu se învârte în jurul unui singur pol. Este vorba despre fiul ei, Alexandru, acum în vârstă de 16 ani.
Rolul de mamă i-a schimbat viața.
Băiatul a fost adoptat de artistă pe când era bebeluș (un detaliu mai puțin cunoscut publicului larg), iar de atunci este centrul lumii sale. „Prioritatea mea în viața e copilul. Dumnezeu mi l-a dat când a trebuit, la 40 de ani. Sunt dedicată lui și sper să fiu o mamă mișto. Am un băiețel care a venit exact în momentul în care mi-am dorit să fiu mamă – nu mai contează pe ce cale. [Maternitatea] e o lume extraordinară, pe care n-o pot descrie în cuvinte. Sunt atât de bogată de această personalitate a băiețelului meu, de schimbul de replici pe care-l am cu el, de felul cum crește, de lumea pe care o descopăr cu el, de faptul că citesc rafturi întregi de cărți despre cum se cresc copiii… Vreau să aleg tot ce e mai bun pentru el”, a povestit artista acum ceva timp.