O tânără de 26 de ani din Essex, Hannah Ewing, a ajuns să lupte pentru viața ei după ce a ignorat simptomele unei meningite bacteriene, crezând că suferă de o simplă toxiinfecție alimentară. Experiența a lăsat-o în comă indusă medical timp de opt zile și cu sechele care i-au schimbat viața pentru totdeauna.
„Credeam că am doar o toxiinfecție alimentară”
Totul a început în noiembrie 2024, când Hannah a început să aibă vărsături severe și diaree. A presupus că e vorba de o toxiinfecție alimentară și a stat în pat două zile, însă starea ei se înrăutățea. Logodnicul ei, Ryan, a devenit extrem de îngrijorat când, pe 4 noiembrie, a început să arate semne de delir, „vorbindu-i în dodii” și comportându-se haotic. V-ați fi gândit că totul se poate schimba atât de repede?
„A fost un interval de 24 de ore de când am crezut că am doar o toxiinfecție alimentară până când am fost dusă cu girofarul la spital,” povestește Hannah. Ea nu-și amintește nimic din ce s-a întâmplat.
Iar logodnicul ei a fost cel care a acționat. A sunat la serviciul de urgență, iar paramedicii sosiți la fața locului au găsit-o pe Hannah într-o stare de delir atât de severă, încât era agresivă, un comportament complet atipic pentru ea.
Opt zile în comă indusă medical
La spital, medicii de la Urgențe au crezut inițial, pe bune, că era sub influența drogurilor, suspectând o psihoză indusă. Numai că Ryan și mama Hannei, Christine, au insistat pentru investigații suplimentare. În cele din urmă, a fost transferată la Terapie Intensivă și plasată în comă indusă medical. Acolo, medicii i-au făcut o puncție lombară și au confirmat diagnosticul crunt: meningită pneumococică.
„Am fost în comă în total opt zile, iar apoi, când am început să mă trezesc, creierul meu încă nu funcționa corespunzător,” mărturisește tânăra. Pentru familie, a fost un coșmar. „În stadiul în care eram în comă, ei de fapt nu știau dacă voi supraviețui sau nu, sau dacă voi rămâne cu leziuni cerebrale permanente pentru tot restul vieții.”
Din fericire, un RMN a adus o veste bună. „Când mi-au făcut un RMN în timp ce eram în comă, au putut vedea că activitatea mea cerebrală încă funcționa, ceea ce a fost, clar, un semn bun pentru familia mea.”
Sechele devastatoare și a doua luptă
Trezirea din comă a fost doar începutul unui lung drum de recuperare. Hannah nu putea merge și nici măcar să se hrănească singură. Mai mult, delirul continua. „Aveam vise și gânduri foarte înfricoșătoare – credeam că toate asistentele încercau să mă omoare,” spune ea. Paranoia era atât de puternică încât refuza mâncarea de la spital. „Nu mâncam nimic din ce mi se dădea pentru că credeam că totul este otrăvit – mama mea trebuia să meargă zilnic la magazinul M&S din spital și să aducă mâncare sigilată.”
A fost externată după 18 zile, complet surdă de urechea stângă și cu o pierdere de 20% a auzului la cea dreaptă. Dar lupta nu se terminase. În martie 2025, la trei luni după externare, a apărut o iritație pe piele, urmată de vărsături și delir. Ryan a dus-o imediat la spital, unde medicii au confirmat o recidivă a meningitei. Ulterior, a descoperit că iritația era cauzată de lupus (o afecțiune autoimună).
De data aceasta, puncția lombară a necesitat 10 încercări, iar în timpul procedurii i-a fost atins un nerv. A rămas fără sensibilitate în partea inferioară a corpului, a avut nevoie de scaun cu rotile și de șase luni de fizioterapie pentru a reînvăța să meargă.
Viața de după meningită
Astăzi, la un an de la calvar, Hannah încă se luptă cu stresul post-traumatic. „Am flashback-uri cu viziunile pe care le aveam, cu oameni care încercau să mă omoare și chestii de genul ăsta, care, știu, nu erau reale, dar s-au simțit atât de reale și înfricoșătoare,” explică ea. Și sechelele fizice persistă.
„Acum merg din nou, ceea ce este grozav. Încă am dureri severe de spate, ceea ce înseamnă că nu pot merge la fel de mult ca înainte,” adaugă Hannah. „Nu pot sta prea mult în picioare. Echilibrul mi-a fost foarte afectat… Deoarece mi-am pierdut auzul, echilibrul meu este foarte prost.”
Sprijinul a venit de la Meningitis Research Foundation. „Serviciile pe care le oferă oamenilor sunt de neprețuit. Au fost atât de utili pentru mine,” spune ea. Drept recunoștință, logodnicul și cumnatul ei vor alerga la Maratonul Londrei pentru a strânge fonduri, adunând deja 5.000 de lire sterline.
Hannah avertizează asupra pericolului de a ignora simptomele. „Cred că dacă nu eram cu logodnicul meu când m-am îmbolnăvit, aș fi murit,” spune ea. „Cred doar că, dacă ai orice simptom – indiferent dacă crezi că este doar o mică problemă sau ceva de genul acesta – spune-i cuiva, ca cineva să fie conștient, pentru că se întâmplă atât de repede.”
Un apel la vigilență
Cazul Hannei vine în contextul unui focar de meningită meningococică în Kent, unde o tânără de 18 ani și un student de 21 de ani au murit. Caroline Hughes, manager la Meningitis Research Foundation, trage un semnal de alarmă: „Știm că este o perioadă îngrijorătoare, în special pentru părinții adolescenților și tinerilor. Este esențial ca oamenii să fie la zi cu vaccinurile disponibile gratuit, inclusiv vaccinul MenACWY pentru adolescenți.”
Ea adaugă că vaccinurile nu acoperă toate tulpinile. „De aceea este important ca toată lumea să cunoască semnele și simptomele, care în stadiile incipiente pot fi ușor confundate cu gripa, COVID-19 sau chiar o mahmureală. Dacă suspectați meningita, aveți încredere în instinctele voastre și căutați imediat ajutor medical.”
