Incontinența urinară la femei – Aproximativ 30% dintre femei se confruntă cu pierderi involuntare și necontrolate de urină. Dacă vă aflați în această situație adresați-vă medicului.
Cuprins
O afecțiune întâlnită în rândul femeilor mature, într-un raport variind între 15 și 25%, ceea ce demonstrează că, pe parcursul vieții, una din patru femei prezintă diferite forme de pierdere involuntară a urinei. Incontinența urinară la bărbat este mai rar întâlnită datorită unei anatomii diferite a tractului urinar inferior. O serie de factori care țin de dezvoltarea embriologică și de poziția bipedă dezavantajează femeia şi o fac mai vulnerabilă.
Incontinența urinară la femei si cateva sfaturi bune
Cea mai frecventă situație este pierderea de urină la efort (tuse, strănut, ridicare de greutăți), care se manifestă pentru început la eforturi mari, ulterior urmând să apară chiar și la mers sau la schimbarea poziţiei. Cauza cea mai frecvent incriminată este traumatismul obstetrical, care, chiar dacă nu produce inițial leziuni însemnate, poate determina, în timp, defectarea mecanismului delicat care asigură continența urinară. O altă cauză de pierdere a urinei este declanşarea reflexă a micţiunii cauzată de contracţii anormale ale mușchiului care asigură golirea vezicii (mușchiul detrusor). În aceste situaţii, femeia resimte nevoia imperioasă de a urina, dar nu reuşeşte să rețină urina.
Acest fenomen se numește incontinență funcţională şi se întâlneşte în special la femeile în vârstă, având cauze multiple. Adeseori, cele două forme de incontinenţă urinară se pot întâlni la aceeaşi persoană.
Metode de tratament
Cu timpul, au fost concepute diferite metode de tratament. Cel fizical prin exerciţii de gimnastică perineală (exerciţii Kegel) sau electrostimularea are o eficienţă redusă și este util mai mult ca o completare a tratamentului chirurgical. Tratamentul chirugical deține preponderența între toate metodele cunoscute, iar până în prezent au fost create peste 200 de procedee chirugicale.
Din păcate, niciunul dintre acestea nu poate reproduce mecanismul natural al continenței, motiv pentru care rata de insucces variază, în funcție de procedeu, între 20% și 60%. În ultimii 15 ani s-au făcut progrese importante în ceea ce priveşte înțelegerea mecanismului continenței urinare şi, ca rezultat al acestor studii, au apărut procedee chirurgicale cu o rată înaltă de succes, de peste 85%. Astfel, s-a ajuns la concluzia că principala cauză de apariție a incontinenței urinare este afectarea mecanismului de suport al uretrei. Pentru a rezolva problema, procedeele chirugicale moderne folosesc bandelete din materiale speciale, care înlocuiesc ligamentele afectate. Operațiile sunt minim invazive, durează puţin, durerea postoperatorie e neglijabilă, iar rezultatele sunt imediate. În cazurile de incontinenţă urinară mixtă e necesar tratamentul postoperator medicamentos sau fizical.
O problemă majoră?
Conform definiției medicale internaționale, se poate vorbi de incontinență urinară atunci când episoadele de pierdere involuntară de urină au consecințe sociale și igienice. Atunci când pierderile intervin la eforturi obișnuite sau la o simplă schimbare de poziție este deja vorba de incontinență de gravitate medie. Există și situații grave, când incontinența este permanentă, caracterizată prin faptul că nevoia imperioasă de a urina nu poate fi deloc reținută.
De ce apare?
La femei, sfincterul vezicii urinare este mai slab decât la bărbați. În consecință, atunci când mușchii perineali slăbesc din diverse motive, poate apărea incontinența. Iată câteva dintre cauze: sarcina și nașterea vaginală, greutatea corporală excesivă, administrarea unor medicamente, constipația cronică, infecțiile urinare repetate, etc.
Metode de tratament
În majoritatea cazurilor (75% – 100%), incontinența urinară poate fi vindecată sau, cel puțin, mult ameliorată.
– Exerciții Kegel. Cum se practică? Contractați mușchii pelvieni (ca și cum ați dori să opriți fluxul urinar) și mențineți contracția timp de 10 secunde. Repetați de 10 – 20 de ori.
♣ Reducerea greutății corporale și adoptarea unui regim de viață cât mai activ. ♣ Unele medicamente (anticolinergice și antispastice) pot ameliora incontinența, dar acestea pot avea diverse efecte secundare.
♣ Se poate apela la injectarea cu colagen, însă, metoda trebuie repetată în fiecare an, pentru că organismul absoarbe colagenul. Uneori este nevoie de intervenție chirurgicală pentru a reașeza vezica în poziția normală.
- Medicamente. Numai medicul poate prescrie un tratament medicamentos. – Injectarea cu colagen. Este recomandată mai ales în incontinența de efort. Constă în injectarea de colagen în pereții uretrei. Metoda trebuie repetată în fiecare an, deoarece organismul absoarbe colagenul.
- Operație. În unele cazuri de incontinență gravă, intervenția chirurgicală este singura soluție eficientă.
