Doi psihiatri ajung la același diagnostic în aproximativ 55% dintre cazuri. Ce înseamnă pentru pacienți

Când doi psihiatri analizează aceeași descriere standardizată a unui caz, ajung la același diagnostic în aproximativ 55% dintre situații, potrivit CSID. Rezultatul nu înseamnă că 45% dintre pacienții reali sunt diagnosticați greșit. Studiul măsoară cât de des coincid evaluările medicilor atunci când pornesc de la aceleași informații scrise.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

Cercetarea, coordonată de specialiști de la Universitatea din Copenhaga și publicată în revista Frontiers in Psychiatry, a inclus 1.038 de medici care lucrau în psihiatria adulților, din 19 țări din Europa și America de Sud. Participanții au primit aleatoriu câte două dintre cele nouă descrieri standardizate de cazuri clinice și au stabilit diagnosticul folosind ICD-10, sistemul de clasificare al Organizației Mondiale a Sănătății. În total, au fost analizate 1.902 evaluări.

Acordul dintre evaluatori a fost de aproximativ 55%. Krippendorff’s alpha, indicatorul statistic al fiabilității între evaluatori, a avut valoarea 0,48. Comparată cu diagnosticul de referință stabilit pentru fiecare caz, acuratețea medie a fost de 66%.

Diferențele au fost cele mai mari în cazurile din spectrul schizofreniei

Cele mai mari dificultăți au apărut în cazurile din spectrul schizofreniei. Pentru unele dintre ele, mai puțin de jumătate dintre medici au ajuns la aceeași concluzie.

Într-un caz, 41% dintre medici au ales tulburarea obsesiv-compulsivă, iar 37% au indicat schizofrenia.
Într-un alt caz, 45% au ales o tulburare de personalitate, iar 43% schizofrenia.
Pentru un alt pacient fictiv, 54% au indicat schizofrenia, iar 25% tulburarea bipolară.

În schimb, acuratețea a fost de 94% pentru tulburarea bipolară și de 92% pentru tulburarea obsesiv-compulsivă. Pentru cazurile din spectrul schizofreniei, aceasta a variat între aproximativ 37% și 54%, în funcție de caz. Prin urmare, procentul general de 55% nu descrie în aceeași măsură toate tulburările.

Simptomele suprapuse pot duce la clasificări diferite

Gândurile obsesive, de exemplu, pot apărea atât în tulburarea obsesiv-compulsivă, cât și în schizofrenie. Un psihiatru poate considera un simptom mai important pentru diagnostic, în timp ce altul poate acorda mai multă greutate unui alt element al cazului.

Cercetătorii spun că diferențele nu par să fie doar erori întâmplătoare. În special pentru cazurile din spectrul schizofreniei, au observat tipare sistematice de clasificare diferită. ICD-10 include peste 200 de diagnostice, iar autorii consideră că numărul mare de categorii poate contribui la incertitudine, alături de suprapunerea simptomelor și de complexitatea tulburărilor psihice.

Autorii propun descrieri mai precise ale tulburărilor și iau în calcul inclusiv reducerea numărului de categorii diagnostice.

Un diagnostic diferit poate schimba tratamentul și rezultatele cercetării

Interpretarea diferită a aceleiași prezentări clinice poate duce la diagnostice și recomandări terapeutice diferite pentru pacienți. Problema poate afecta și cercetarea: dacă participanții la un studiu ar primi diagnostice diferite de la alți specialiști, devine mai greu de stabilit pentru ce afecțiune funcționează sau nu funcționează tratamentul analizat.

Studiul are însă o limită importantă. Medicii nu au consultat pacienți reali față în față, ci au evaluat descrieri clinice scrise. În practica medicală, psihiatrul poate obține informații suplimentare prin discuția directă cu pacientul, istoricul medical, observație și, când este cazul, informații de la familie sau din alte surse.

Așadar, rezultatul de 55% arată cât de des au ajuns medicii la aceeași concluzie în condiții standardizate.

Citește și: