Diagnosticele greșite de ADHD și autism pot afecta copiii, avertizează o analiză britanică

Publicat: 9 octombrie 2026, 21:21Actualizat: 9 octombrie 2026, 21:21

Copiii evaluați pentru ADHD sau autism pot ajunge să primească tratamente nepotrivite și să aștepte mai mult ajutorul pentru alte dificultăți, avertizează o analiză comandată de guvernul britanic. Pentru familiile din Marea Britanie, recomandarea este ca sprijinul practic și ajutorul suplimentar la școală să înceapă în timpul evaluării, potrivit nevoilor copilului, fără să aștepte un diagnostic.

„Dacă tendințele actuale continuă, intrăm în mod clar într-o etapă în care balanța riscurilor se schimbă de la… preocupările privind nerecunoașterea și subdiagnosticarea către un risc crescut de diagnostic greșit și supradiagnosticare, care devin considerente tot mai importante pentru politici și furnizarea serviciilor”, a transmis Raportul analizei comandate de guvernul britanic.

Analiza, prezentată pe 9 octombrie 2026 de Daily Mail, este condusă de profesorul Peter Fonagy, psiholog clinician și șef al UCL Division of Psychology and Language Sciences, divizia de psihologie și științe ale limbajului. El consideră că modelul actual de îngrijire nu răspunde nevoilor pacienților și are nevoie de o reformă radicală.

Fonagy avertizează că diagnosticele greșite sau excesive pot reduce și așteptările adulților privind ceea ce pot realiza copiii. Profesorul Sir Simon Wessely, vicepreședintele analizei, spune că un diagnostic poate limita oportunitățile unei persoane și poate ajunge să o definească prin dificultăți, în locul punctelor forte, al circumstanțelor și al potențialului său.

Pentru a înțelege ce presupune evaluarea copilului tău, distincția esențială este între o trăsătură observată și evaluarea clinică. Raportul explică faptul că nu există un test biologic care să stabilească dacă o persoană are ADHD sau autism. Diagnosticul se bazează pe dificultățile persoanei, istoricul dezvoltării și gradul în care îi este afectată funcționarea în viața de zi cu zi.

Autorii susțin că școlile și sistemul britanic de beneficii îi stimulează pe părinți să obțină un diagnostic pentru copii. Ei semnalează și influența unor postări de pe rețelele sociale care prezintă greșit trăsături obișnuite drept dovezi ale acestor afecțiuni.

Fonagy descrie presiunea sub care cresc tinerii: consideră că viața a devenit mai grea decât în tinerețea sa, iar multitudinea vocilor digitale, adesea categorice și rareori răspunzătoare pentru afirmațiile lor, îngreunează procesul prin care copiii ajung să se înțeleagă pe ei înșiși. În opinia lui, dificultatea vine din numărul acestor influențe, nu din fragilitatea tinerilor.

Creșterea diagnosticelor înregistrate cere o interpretare atentă

Raportul separă prevalența înregistrată, adică proporția copiilor consemnați cu autism, de prevalența reală în populație. Pentru aceasta din urmă, autorii spun că nu au găsit dovezi ale unei creșteri efective a numărului copiilor autiști. Datele prezentate sunt:

La copiii de 6-11 ani, prevalența înregistrată a urcat de la 0,24% în 2000 la 4,58% în 2025.
La cei de 12-17 ani, proporția a crescut de la 0,10% la 4,06% în aceeași perioadă, de peste 40 de ori.
Cea mai bună estimare disponibilă în analiză pentru prevalența autismului în rândul tinerilor rămâne în jur de 1,2%.

Pentru autism, autorii leagă creșterea înregistrată, cel mai probabil, de schimbările în recunoașterea și consemnarea cazurilor, în conceptele folosite la diagnosticare, în solicitarea ajutorului și în accesul la evaluări. Ei consideră că majorarea numărului de diagnostice de autism și ADHD nu poate fi explicată doar prin evaluarea copiilor care fuseseră anterior trecuți cu vederea.

Cererea pentru evaluări ADHD a crescut și ea. Trimiterile lunare au ajuns de la aproximativ 5.000 în 2019 la aproximativ 17.000 în 2024, de peste trei ori mai multe. La sfârșitul lui 2025, numărul trimiterilor încă deschise depășea 560.000, de peste 17 ori nivelul din 2019.

Fonagy spune că accesul în ordinea solicitărilor, într-un sistem copleșit de această cerere, îi lasă pe copiii cu cele mai grave probleme de sănătate mintală să aștepte inacceptabil de mult pentru îngrijire.

Furnizorii privați efectuează acum peste jumătate dintre evaluările ADHD finanțate de sistemul public britanic de sănătate, NHS, și o treime dintre cele pentru autism. Numărul lor a crescut pe măsură ce sistemul public întâmpină dificultăți în a răspunde cererii.

Fonagy semnalează probleme privind consecvența și calitatea evaluărilor private. Raportul descrie furnizori slab reglementați, care își pot promova serviciile direct către public, în timp ce sistemul public suportă adesea costurile în creștere.

Într-un sondaj în rândul medicilor de familie din septembrie 2026, mulți participanți au spus că nu întâlniseră niciodată un furnizor privat care să respingă o solicitare de diagnostic.

Raportul menționează și că persoanele diagnosticate cu ADHD înainte de 17 ani au o probabilitate de aproximativ patru ori mai mică de a fi în educație, de a lucra sau de a urma formare profesională la începutul vieții adulte. Pentru fiecare tânăr aflat în această situație, analiza estimează un cost pentru contribuabili de 244.000 de lire sterline pe durata vieții.

Helen Whately, purtătoare de cuvânt a conservatorilor pentru muncă și pensii, a spus că unor copii li se spune că ar fi ceva în neregulă cu ei, că primesc indemnizație pentru copiii cu dizabilități și apoi plăți pentru independență personală, în timp ce aud doar ce nu pot face.

În aceeași intervenție politică, ea a afirmat că solicitările de beneficii pe motiv de boală s-au dublat din 2019, contestând ideea că țara ar fi de două ori mai bolnavă. Whately susține că multe afecțiuni sunt reale, dar nu reprezintă motive pentru a nu lucra, și consideră că menținerea oamenilor în dependență de beneficii nu este un gest de compasiune.

Pe lângă schimbarea modului în care copiii primesc sprijin, analiza recomandă înregistrarea furnizorilor privați la Care Quality Commission (CQC) și interzicerea publicității serviciilor lor către public.

Yvette Cooper, ministrul sănătății, a promis că toate evaluările diagnostice pentru ADHD și autism vor fi supuse reglementării CQC. Potrivit acesteia, măsura urmărește să ofere încredere în calitatea evaluărilor și să împiedice furnizorii privați să factureze excesiv sistemul public.

Helen Whately a mai declarat: „Prea mulți oameni sunt definiți prin diagnosticul lor, nu prin ceea ce pot realiza – și acest lucru începe la vârste tot mai mici”.

Helen Whately a mai declarat: „Copiilor li se spune că este ceva «în neregulă» cu ei, primesc indemnizație pentru copiii cu dizabilități și apoi trec direct la plățile pentru independență personală. Tot ce aud este ce nu pot face”.

Citește și: