Diabetul de tip 1 crește de 3 ori riscul de demență, arată un studiu uriaș

Un nou studiu de proporții, realizat pe 283.772 de persoane, aduce la lumină o legătură îngrijorătoare între diabetul de tip 1 și demență. Concret, persoanele care suferă de această afecțiune se confruntă cu un risc de aproape trei ori mai mare de a dezvolta demență, comparativ cu populația generală. Iar cifrele confirmă o tendință clară.

Cifrele unui risc neașteptat

Din totalul de 283.772 de participanți la studiu, 5.442 aveau diabet de tip 1. Dintre aceștia, 144 de persoane, adică 2,6% din grup, au fost diagnosticate ulterior cu demență. În schimb, în rândul persoanelor fără diabet, doar 0,6% au dezvoltat această afecțiune neurodegenerativă.

După ce cercetătorii au ajustat datele pentru a lua în calcul factori precum vârsta și nivelul de educație, concluzia a fost limpede. Riscul general a fost de aproximativ trei ori mai mare. Și diabetul de tip 2 prezintă un risc crescut, însă ceva mai mic, de circa două ori mai mare.

RecomandăriApa sărată de la robinet crește riscul de hipertensiune cu 26%

E drept că datele provin dintr-un registru de sănătate, ceea ce implică anumite imperfecțiuni, cum ar fi cazuri de diabet nediagnosticate sau diagnosticate greșit. Perioada de urmărire a fost, si, relativ scurtă, de aproximativ doi ani și jumătate. Numai că aceste rezultate sunt susținute de un studiu suedez mai mic, dar cu o perioadă de monitorizare mult mai lungă, de 14 ani, care a arătat un risc dublu pentru pacienții cu diabet de tip 1.

De ce diabetul de tip 1?

V-ați întrebat vreodată de ce diabetul de tip 1 pare să aibă un impact atât de mare? Ei bine, există mai multe explicații. În primul rând, persoanele cu diabet de tip 1 trăiesc cu boala mai mulți ani decât cele cu diabet de tip 2, afecțiunea fiind adesea diagnosticată la vârste mai tinere. O boală cronică pe termen lung crește, inevitabil, riscul altor complicații.

Apoi, există acel „rollercoaster” al glicemiei. Vârfurile și căderile bruște ale nivelului de zahăr din sânge sunt, de regulă, mult mai extreme în diabetul de tip 1. Periculoase sunt în special episoadele de hipoglicemie (nivel foarte scăzut de zahăr), care pot afecta creierul prin stresarea celulelor nervoase. De altfel, pacienții cu diabet de tip 1 au de aproximativ două ori mai multe episoade de hipoglicemie decât cei cu tip 2.

RecomandăriOptimismul scade riscul de demență cu 15% arată un nou studiu Harvard

Un studiu recent pe șoareci a arătat că o creștere rapidă și extremă a glicemiei imediat după un episod de hipoglicemie poate provoca și mai multe daune, în special la nivelul hipocampului – partea creierului responsabilă cu învățarea și memoria.

Legătura ascunsă cu insulina

Lucrurile stau însă și mai complex de atât. Variațiile extreme de glicemie în diabetul de tip 1 sunt strâns legate de administrarea de insulină. Injecțiile zilnice multiple poartă mereu un risc crescut de hipoglicemie, chiar și cu o monitorizare atentă.

Dar legătura dintre insulină și demență este mai profundă. Nivelurile de insulină sunt controlate de o moleculă numită „enzima de degradare a insulinei”. Cum vine asta? Pe lângă faptul că descompune insulina, această enzimă descompune și o proteină strâns legată de demență, numită beta-amiloid.

RecomandăriRiscul de osteoporoza creste dupa 30 de ani. Ce spun medicii despre testul DEXA

Când în organism există prea multă insulină, enzima se concentrează pe aceasta cu prioritate. Rezultatul e simplu: mai puțină proteină beta-amiloid este descompusă, permițându-i să se acumuleze în creier. Această proteină este lipicioasă și formează plăci de amiloid, despre care se crede că deteriorează comunicarea dintre celulele creierului, ducând în cele din urmă la moartea lor și la atrofierea creierului.

Aceste plăci sunt asociate puternic cu boala Alzheimer. Mai mult, glicemia ridicată dăunează vaselor de sânge din tot corpul, inclusiv celor din creier, ceea ce crește și riscul de demență vasculară.

Există și vești bune

Dincolo de aceste legături destul de sumbre, există și motive de optimism. Diabetul este acum mai tratabil ca niciodată, cu peste 50 de tratamente diferite disponibile. Mulți pacienți cu diabet de tip 1 trăiesc cu boala 60, 70 sau chiar 80 de ani.

Unele medicamente pentru diabet par să scadă riscul de demență. De exemplu, metforminul – tratamentul principal pentru diabetul de tip 2 – poate reduce riscul de demență cu peste 10%. Beneficiile sale sunt acum testate și pe persoane fără diabet în cadrul studiului „Metformin in Alzheimer’s Disease Prevention”.

Medicamentele pentru slăbit au rezultate mixte. Un studiu amplu a arătat beneficii limitate ale medicamentelor orale, dar un altul, folosind liraglutidă (un medicament care pătrunde mai ușor la nivelul creierului), a arătat o mai bună protecție a funcțiilor cognitive la persoanele cu Alzheimer.

Ce poți face concret

Poate cel mai important factor protector este activitatea fizică. Un studiu recent a constatat că riscul de demență scade odată cu creșterea nivelului de mișcare. Aproximativ 30 de minute de exerciții fizice pe săptămână au redus riscul cu circa 40%.

Cifrele vorbesc de la sine.

Cei mai activi participanți, care au făcut peste 140 de minute de mișcare pe săptămână, au înregistrat o scădere a riscului de aproape 70%. Așadar, un stil de viață activ și adaptarea tratamentului pentru diabet pot juca un rol esențial în reducerea acestui risc crescut.