Decesele taților după nașterea copiilor sunt rareori urmărite. Ce a constatat un studiu din Georgia

Publicat: 8 octombrie 2026, 07:22Actualizat: 8 octombrie 2026, 07:22

În grupul urmărit de cercetători în statul american Georgia, 796 de tați au murit în primii cinci ani după nașterea copiilor lor. Autorii au considerat prevenibile 60% din totalul acestor decese. Decesele din cauze prevenibile îi afectează în special pe tații cu vârste între 20 de ani și începutul decadei de 40 de ani. Cercetarea privește o perioadă din viața familiilor rareori examinată din perspectiva mortalității paterne.

Studiul realizat de Northwestern University și publicat în JAMA Pediatrics a pornit de la cei 130.267 de copii născuți în Georgia în 2017, potrivit news.northwestern.edu. Echipa a corelat certificatele de naștere cu înregistrările deceselor taților înscriși în ele și a urmărit situația până în 2022.

Autorii au analizat cauzele deceselor, ratele mortalității și asocierea dintre statutul de tată și riscul de deces. Categoriile raportate au fost:

143 de decese prin omucidere;
142 de decese prin accidente;
102 decese prin suicid;
93 de decese prin supradoză;
296 de decese din cauze naturale.

Despre posibilitatea prevenirii acestor pierderi, dr. Craig Garfield, profesor de pediatrie și științe sociale medicale la Northwestern University Feinberg School of Medicine și autor corespondent al studiului, a declarat pentru Northwestern University: „Datele noastre arată că tații mor frecvent în primii ani de viață ai copilului lor și că nu avem sisteme care să ne ajute să înțelegem cum am putea preveni aceste decese. Este o mare lacună.”

În Statele Unite, comisiile de analiză a mortalității materne examinează în detaliu decesele mamelor din primul an de viață al copilului. Din câte cunosc cercetătorii, studiul lor este primul publicat într-o revistă medicală importantă care examinează mortalitatea taților în anii de după naștere.

Garfield este și medic pediatru la Ann & Robert H. Lurie Children’s Hospital of Chicago. Ideea cercetării a venit din întâlnirile cu mame ai căror copii se aflau la terapie intensivă neonatală și care își pierduseră partenerul în urma unor împușcări, accidente rutiere sau a altor cauze subite.

Referindu-se la aceste situații întâlnite în spital, medicul a spus: „Din experiența mea, asta se întâmplă mai des decât moartea mamelor.”

Preocuparea sa privește și urmările pentru familie: „Moartea oricărui părinte are consecințe enorme pentru un copil, iar, ca pediatru, mă preocupă cel mai mult felul în care moartea unui părinte îl afectează pe copil, mai ales în primii ani”, a explicat Garfield.

Cercetări anterioare au asociat implicarea tatălui cu o sănătate mai bună a copilului și a familiei, iar absența lui cu rezultate nefavorabile pentru copii. Deși publicase zeci de lucrări despre sănătatea mintală și fizică a taților, pediatrul găsise puține cercetări dedicate deceselor din anii imediat următori nașterii.

Tații au avut o mortalitate mai mică decât bărbații fără copii

Comparația realizată în Georgia pentru perioada 2017-2022 a arătat că, după vârsta de 20 de ani, rata mortalității era constant mai mică la tați decât la bărbații care nu erau tați. La grupa de vârstă 30-34 de ani, aceasta era de 120 de decese la 100.000 de bărbați în rândul taților, față de 231 la 100.000 în celălalt grup.

Rezultatul descrie o asociere, fără să stabilească faptul că paternitatea a produs diferența. Despre posibilele explicații, autorul corespondent a precizat: „A fi tată pare să aibă un efect protector în acest grup de bărbați. Am fost surprinși să vedem o mortalitate mai scăzută în rândul bărbaților care sunt tați. Nu știm dacă acest lucru se datorează schimbărilor în stilul de viață, unui nou scop sau unor noi roluri și responsabilități, dar merită cu siguranță studiat în continuare.”

Tiparele au diferit și în funcție de cauza decesului. Decesele din cauze nenaturale au fost mai frecvente la tații mai tineri. Statutul de necăsătorit și nașterile plătite prin Medicaid au fost asociate cu un risc mai mare de deces prin omucidere.

În ansamblul deceselor, tații aveau mai frecvent vârste mai mari, erau de culoare, non-hispanici, necăsătoriți, locuiau în zone rurale și aveau nașteri plătite prin Medicaid. Studiile superioare, originea hispanică și nașterile plătite prin Tricare au fost asociate cu mai puține decese. Medicaid și Tricare sunt programele americane prin care au fost acoperite costurile nașterilor respective.

Autorii leagă aceste rezultate de constatările cercetărilor despre mortalitatea maternă: vulnerabilitatea socială cântărește mai mult decât biologia în decesele din perioada trecerii la viața de părinte.

Analiza la nivelul întregii țări este împiedicată de modul în care sunt centralizate datele. Statele americane colectează înregistrările nașterilor și deceselor, dar informațiile care permit identificarea persoanelor sunt eliminate la nivel național. Astfel, cercetătorii nu mai pot lega fiecare tată de cauza decesului său și de alte informații relevante.

Echipa a putut folosi înregistrările din Georgia prin Sistemul de monitorizare a evaluării riscurilor în sarcină pentru tați, numit PRAMS for Dads, un proiect pe care l-a creat și testat prima dată în acest stat în 2018. La studiu au contribuit și Clarissa D. Simon și Katy Bedjeti, coautoare de la Northwestern.

Garfield speră ca alte state americane să își analizeze propriile date și să contribuie la crearea unui sistem național de urmărire a mortalității paterne.