Un divort este o drama, un moment pe care nu-l iei in considerare atunci cand spui „Da”. Atunci cand ai si un copil conceput cu cel de care divortezi, lucrurile se complica si mai mult.
Dincolo de durerea si dezamagirea proprie, ambii parinti trebuie sa aiba grija de starea sufleteasca si psihica a celui mic.
Daca esti pusa in situatia nefericita de a trebui sa-i spui copilului tau ca mami si tati se despart, trebuie – fara doar si poate – sa te inarmezi cu tarie sufleteasca si sa-ti organizezi raspunsurile inainte ca intrebarile celui mic sa apara.
„Copiii, mai ales cei de scoala primara sau generala, vor fi foarte interesati de cum li se va schimba lor viata, cu atat mai mult cu cat s-ar putea sa aiba cazuri de colegi care traiesc cu un singur parinte”, explica psihologul Leah Klungness, coautorul cartii „The Complete Single Mother”.
Asadar, fa-ti mai intai o lista – indiferent cat de greu ti-ar fi – in care sa pui posibilele intrebari ale copilului, iar dupa sa le formulezi raspunsuri. Intrebarile pot varia de la asteptatul „De ce?” la „Si eu cu cine voi locui?” sau la „Ma mut de la scoala?”.
Pentru un copil, cele mai presante probleme existentiale ridicate de divortul parintilor este schimbarea si pierderea, atrage atentia psihologul Anthony Wolf, in cartea „Why Did You Have to Get a Divorce and When Can I Get a Hamster?”.
Alegeti momentul
Pentru astfel de situatii trebuie ales un moment potrivit pentru a rosti cuvintele cele mai grele. Copiii simt cum se schimba ceva in atmosfera din casa chiar daca nu pot pune punctul pe „i” si singura intrebare este „Mami, esti suparata?”.
Daca nu vrei sa te trezesti cu intrebari incomode puse in timpul calatoriei cu autobuzul sau la o masa in familie cu rudele nestiutoare la randul lor, trebuie sa actionezi cat mai repede. Asta pe deoparte. Dar, pe de alta parte, responsabilitatea este a ambilor parteneri, motiv pentru care cel mai bine ar fi sa ii spuneti impreuna.
Cand v-ati asezat la vorba cu fiul sau fiica voastra, incercati sa ii vorbiti pe intelesul ei. In unele cazuri, puteti chiar evita cuvantul divort, cu atat mai mult daca stiti ca ii este strain. „Mami si Tati s-au gandit mult si au ajuns la concluzia ca tati (sau mami) o sa-si ia un apartament nou” (nu conteaza ca e vorba de chirie sau proprietatea celui care se muta). Dupa asta, puteti sa va axati conversatia mai mult pe cum i se va schimba lui viata, de preferinta fara a rosti prea des cuvantul „schimbare”. Explicați-i de cate ori se va vedea cu mami, cu tati, impreuna sau separat.
Un exemplu: „Ai vazut ca Mami si Tati s-au cam certat in ultimul timp, motiv pentru care am fost cam tristi si morocanosi. Uite, Tati are nevoie de ceva timp pentru el si se va muta la unchiul X. Dar o sa continuam sa-l vedem cand nu este la munca, veti petrece weekendurile impreuna, dar si cu unchiul… nu ti-ar placea?”
Dupa micul discurs, pregatiti-va amandoi pentru o ploaie de intrebari. Indiferent de raspunsuri, un lucru trebuie sa fie foarte clar pentru micut: ca nu el este de vina pentru ca tati pleaca de langa mami. Orice ar fi, actionati amandoi in asa fel incat copil sa nu creada ca este vinovat pentru separare.
Nu va invinovatiti in fata copilului!
Nu conteaza cat de mult a gresit partenerul sau chiar tu, copilul nu trebuie sa va auda certandu-va si aruncand vina de la unul la altul. Orice detaliu neplacut al divortului trebuie ascuns de fiul sau de fiica voastra.
El, ea sau ei/ele nu trebuie sa stie ca tati a fost un porc nenorocit care s-a bagat in patul colegei tale de munca sau ca mami a incetat sa fie femeie de cand a dat nastere, motiv pentru care si-a ignorat barbatul si s-a canalizat fara nicio rezerva asupra cresterii copilului si asupra platii facturilor.
