Dacă copilul tău se ascunde în spatele tău când vin musafiri, se agață de piciorul celuilalt părinte sau refuză să răspundă unei persoane necunoscute, nu trebuie să îl numești imediat timid. Comportamentul poate arăta că are nevoie de timp pentru a se simți în siguranță și pentru a observa ce se întâmplă înainte să interacționeze.

Pentru un copil mic, apropierea de părinte poate fi o modalitate de a-și regla emoțiile și de a se adapta treptat unei situații nefamiliare. Presiunea de a saluta, de a răspunde sau de a deveni imediat sociabil îi poate face acomodarea mai dificilă.

Comportamentul se poate schimba mult în funcție de context. Un copil foarte vorbăreț acasă poate deveni tăcut lângă persoane pe care nu le cunoaște, fără ca această schimbare să indice automat o problemă sau anxietate socială.

Șirul de întrebări despre nume și grădiniță, întrebarea repetată despre motivul pentru care nu vorbește sau cererea de a spune o poezie pot deveni copleșitoare. Copilul încearcă deja să se obișnuiască cu oamenii noi, iar atenția tuturor se mută brusc asupra lui.

Pe măsură ce crește, poate deveni mai atent la felul în care este perceput. Unii copii se tem că vor răspunde greșit, că vor face o gafă sau că vor fi judecați.

Îi poți oferi timp, dar trebuie să urmărești efectele fricii

Când copilul se retrage în timpul unei vizite, îl poți ajuta prin câteva gesturi simple:

  • lasă-l să rămână aproape de tine și să observe până când se simte pregătit;
  • nu îl trage în față și nu îl obliga să vorbească, să îmbrățișeze, să sărute ori să dea mâna;
  • spune-i înaintea vizitei cine urmează să vină și explică-i că poate vorbi când se simte pregătit.

Discuția cu un specialist devine necesară când frica nu mai apare doar într-un moment de acomodare, ci începe să limiteze viața copilului. Semnalele care cer mai multă atenție sunt:

  • evită constant petrecerile, activitățile școlare sau interacțiunile cu alți copii din cauza fricii;
  • suferă intens când trebuie să vorbească cu persoane necunoscute;
  • teama de a fi judecat persistă;
  • dificultățile sociale îi afectează prieteniile, școala sau activitățile cotidiene.

Înainte să îi pui o etichetă, urmărește frecvența comportamentului, intensitatea disconfortului și efectul asupra vieții de zi cu zi. Un singur episod în care copilul se ascunde în spatele tău nu este suficient pentru a vorbi despre anxietate socială.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră