Dacă te mușcă un câine sau o pisică, spală imediat rana cu apă și săpun timp de cel puțin 15 minute. După îngrijirea locală, mergi de urgență la evaluare medicală, unde se stabilește dacă ai nevoie de vaccin antirabic și de imunoglobuline, în funcție de expunere și de vaccinările anterioare.

  • Alcoolul de 70% sau o soluție pe bază de iod sunt exemple de dezinfectante care se aplică după spălarea rănii.
  • 10 zile este perioada de observare a unui câine sau a unei pisici cunoscute, cu vaccinările la zi, în care medicul poate decide amânarea profilaxiei.
  • 7-14 zile sunt necesare organismului pentru a produce anticorpi ca răspuns la vaccin; imunoglobulinele oferă protecție imediată atunci când sunt indicate.
  • 5 doze cuprinde schema Essen, administrate în zilele 0, 3, 7, 14 și 28.
  • 4 doze cuprinde schema Zagreb: două în ziua 0, în locuri diferite, apoi câte una în zilele 7 și 21.

După îngrijirea rănii, mergi direct la evaluare

Prezintă-te la cea mai apropiată cameră de gardă, la un centru antirabic sau la un spital de boli infecțioase. Curățarea rănii poate reduce cantitatea de virus de la locul expunerii, dar evaluarea medicală stabilește ce măsuri de prevenire sunt necesare. Aceste recomandări sunt descrise în ghidul medical Regina Maria despre profilaxia antirabică.

La consultație, spune ce animal te-a mușcat, în ce împrejurări s-a întâmplat și dacă îi cunoști vaccinările. Medicul folosește aceste informații pentru a decide profilaxia după expunere, adică măsurile prin care se încearcă prevenirea bolii după un contact cu risc.

Evaluarea rămâne necesară și dacă au trecut câteva zile de la incident. Vaccinarea indicată medical trebuie începută cât mai curând posibil, fără să aștepți apariția simptomelor.

Vaccinarea animalului contează, dar decizia îi aparține medicului

Posibilitatea de a urmări animalul și starea lui de sănătate influențează conduita medicală. Amânarea tratamentului pentru observarea unui animal cunoscut este o decizie a medicului infecționist, nu una pe care să o iei acasă.

Dacă animalul fuge, este bolnav sau moare, este indicată începerea imediată a vaccinării după evaluare. Chiar dacă avea vaccinările făcute, ai nevoie de consult: protecția animalului nu este o garanție absolută că poți renunța la îngrijirea medicală.

Contează și felul contactului, nu doar existența unei mușcături:

  • O zgârietură provocată de un animal suspect de rabie necesită evaluare medicală imediată.
  • Linsul unei răni deschise de către un animal fără stăpân sau nevaccinat este, de asemenea, motiv de consult.
  • Saliva ajunsă pe mucoase sau pe pielea cu leziuni reprezintă o expunere care trebuie evaluată pentru profilaxie.
  • Saliva pe pielea intactă nu reprezintă aceeași expunere, deoarece virusul rabic nu poate pătrunde prin pielea fără leziuni.
  • Contactul cu animale sălbatice, în special cu lilieci, necesită atenție medicală imediată. Mușcăturile și zgârieturile de liliac pot fi atât de mici încât să treacă neobservate.

Lipsa simptomelor nu este un motiv să amâni consultul

Rabia este o infecție transmisibilă de la animale la oameni, care afectează sistemul nervos. După apariția manifestărilor clinice, boala este aproape invariabil mortală; prevenirea urmărește oprirea virusului înainte ca acesta să ajungă la creier.

Perioada de incubație poate trece fără simptome și poate dura de la o săptămână până la un an. Durata poate fi influențată de locul prin care virusul a pătruns în organism, de distanța până la creier și de cantitatea de virus.

În această perioadă, analizele de sânge pot să nu arate modificări. De aceea, tratamentul preventiv după un incident suspect nu trebuie amânat în așteptarea simptomelor sau a unor analize care să confirme infecția.

Vaccinul și imunoglobulinele au roluri diferite

Vaccinul antirabic stimulează organismul să producă propriii anticorpi. Conține virus inactivat și nu provoacă rabie. Vaccinurile moderne se administrează intramuscular, în braț, nu în abdomen.

Imunoglobulinele antirabice conțin anticorpi deja formați, care acționează până când organismul răspunde la vaccin. Sunt indicate în anumite expuneri la persoanele nevaccinate anterior, în special când rana este severă; necesitatea lor se stabilește la consultație.

Când sunt necesare, se administrează odată cu prima doză de vaccin. Personalul medical infiltrează cât mai mult din cantitate în rană și în jurul ei, iar restul se administrează intramuscular, într-un loc diferit de cel al vaccinului.

Dacă ai fost vaccinată preventiv înainte de expunere, tratamentul ulterior este mai scurt: sunt indicate două doze de vaccin, fără imunoglobuline. Vaccinarea anterioară trebuie comunicată medicului, fiindcă schimbă conduita după incident.

Calendarul începe în ziua primei doze

Ziua 0 din schemele de vaccinare înseamnă ziua în care primești prima doză, nu neapărat ziua mușcăturii. Medicul alege schema potrivită și îți stabilește datele revenirilor.

Dacă omiți o doză, contactează imediat medicul. Calendarul poate fi ajustat fără reluarea automată a întregii scheme, dar vaccinarea nu trebuie întreruptă fără aviz medical.

Protecția după o schemă completă este de lungă durată, însă nu trebuie considerată neapărat valabilă pe viață. O nouă expunere necesită o nouă evaluare; pentru persoanele vaccinate anterior, protocolul este de obicei simplificat.

Sarcina și alăptarea nu exclud profilaxia după expunere

Tratamentul preventiv indicat după expunere se administrează și în sarcină, în perioada alăptării sau persoanelor cu sistemul imunitar slăbit. Riscul bolii justifică intervenția, iar aceste situații trebuie discutate cu medicul care stabilește conduita.

Reacțiile adverse ale vaccinului sunt de obicei ușoare. La locul injectării pot apărea durere, roșeață, umflătură sau mâncărime; reacțiile generale descrise includ dureri de cap, greață, dureri musculare și amețeli.

Vaccinarea preventivă se adresează persoanelor cu risc crescut

Vaccinarea înainte de expunere poate fi luată în considerare de medicii și tehnicienii veterinari, de persoanele care lucrează cu animale sălbatice, inclusiv biologi, speologi și angajați ai adăposturilor, precum și de laboranții care manipulează virusul rabic.

Această opțiune îi privește și pe călătorii care petrec perioade lungi în zone unde rabia este prezentă, din Asia sau Africa, fără acces rapid la servicii medicale. Vaccinarea preventivă simplifică tratamentul după un incident, dar nu elimină necesitatea lui.

În funcție de nivelul de risc, persoanele vaccinate preventiv pot avea nevoie ulterior de testarea anticorpilor sau de doze de rapel.

Profilaxia de urgență și vaccinarea preventivă au regimuri diferite de plată

În România, vaccinul și imunoglobulinele administrate de urgență după o mușcătură, în centrele antirabice sau spitalele de boli infecțioase, sunt prezentate în ghidul medical citat ca fiind decontate prin sistemul național de asigurări de sănătate.

Vaccinarea preventivă solicitată pentru călătorii sau pentru riscuri profesionale se face, de obicei, contra cost.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră