Când copilul cuminte se teme să greșească. Semnele care pot trece neobservate la școală

Publicat: 30 septembrie 2026, 08:24Actualizat: 30 septembrie 2026, 08:24

Dacă auzi mereu că copilul tău este cuminte, ascultă și nu deranjează la școală sau la grădiniță, comportamentul lui poate veni din disciplină sau temperament. Uneori însă, în spatele acestei liniști se află teama de a greși și de a pierde aprobarea adultului.

Curajul copilului de a încerca din nou poate fi influențat de reacția profesorului sau a educatorului la o greșeală. Această explicație este oferită de Delia Sandu, profesor de formare și antreprenor în educație. Delia Sandu a absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, la specializarea română-franceză, apoi și-a continuat studiile la Universitatea din București și a dobândit experiență în domeniul educației. Ea evidențiază deosebirea dintre copilul care urmează regulile și cel care caută permanent să rămână în tiparul pe care îl așteaptă adultul.

„Este chiar greșit să ne imaginăm că avem un copil cu minte dacă nu auzim nimic de rău de la doamna educatoare. Asta nu înseamnă ceva bun neapărat, înseamnă că este un copil care nu ridică probleme, un copil care caută să fie cât mai mult pe placul educatorului, profesorului și căruia îi este frică să greșească”, spune Delia Sandu.

Un copil liniștit nu se teme automat să greșească. Poate fi mai rezervat, se poate adapta ușor regulilor sau poate să nu simtă nevoia să iasă în evidență. Diferența ține de motivul comportamentului: respectă regulile firesc sau încearcă permanent să ofere răspunsul și reacția pe care crede că adultul le așteaptă.

Teama se observă când copilul trebuie să iasă din tiparul sigur

Frica de greșeală poate rămâne ascunsă tocmai fiindcă acel copil nu provoacă probleme. Ea poate apărea în mai multe situații obișnuite:

când trebuie să răspundă la o întrebare, dar nu este complet sigur de răspuns;
când i se cere să propună propria soluție;
când trebuie să încerce ceva nou;
când rezultatul ar putea fi diferit de cel așteptat.

În aceste momente, copilul care a învățat că opțiunea cea mai sigură este să nu greșească poate ajunge să nu mai încerce deloc. În loc să caute un răspuns, își consumă atenția încercând să ghicească ce vrea adultul să audă.

Delia Sandu descrie consecința astfel: „Această frică de greșeală poate ulterior să ducă într-o frică de a lua inițiativa, de a dezvolta, de a crea și, în general, frica de a fi văzut”, spune profesorul de formare și antreprenorul în educație.

Felul în care adultul corectează greșeala poate reduce curajul de a încerca

Corectarea răspunsurilor face parte din rolul profesorului. Pentru copil există însă o diferență între a afla că a greșit și a fi ajutat să înțeleagă de ce, respectiv a trăi greșeala ca pe un moment pe care trebuie să îl evite cu orice preț.

„Este absolut esențială reacția unui profesor atunci când un copil greșește. De ce? Pentru că el, dacă este condamnat, dacă este corectat, înseamnă că va avea un curaj din ce în ce mai scăzut pentru a încerca din nou”, explică Delia Sandu.

Faptul că profesorul nu are nimic negativ de spus rămâne o veste bună și nu transformă automat liniștea într-un motiv de îngrijorare. Detaliul important este dacă copilul se simte suficient de sigur încât să întrebe când nu știe, să spună ce gândește, să încerce lucruri noi și să accepte că rezultatul nu va fi mereu cel așteptat.

Un copil poate respecta regulile și poate avea, în același timp, curajul de a se exprima. Semnalul descris de Delia Sandu apare când liniștea lui este întreținută de teama că o greșeală îi va aduce dezaprobarea adultului.