Busuiocul este o plantă simbol. Tradițiile și supersițiile se amestecă cu foloasele pe care această planta le aduce ca planta medicinală și aromatică.
Cuprins
Prezent în practicile religioase, busuiocul este considerat planta Sfântului Gheorghe și este prezent in ritualurile magice de Bobotează, dar și cu ocazia altor sărbători creștine. Nu se poate sfinții apa fără busuioc, iar aghiazma, apa sfințită este mereu stropită cu un pămătuf făcut din busuioc.
Legenda spune că busuiocul creştea în locul unde Sfânta Elena a descoperit crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos.
Tradiția cere ca semințele de busuioc să fie plantate în ziua de Dragobete, iar rasadurile în ziua Sfantului Gheorghe, pe 23 aprilie. Plantele rasarite sunt folosite la biserică pentru procesiunile legate de sfințirea apei și alte ritualuri. Obiceiurile nu sunt doar ale noastre.
Busuiocul, simbolul dragostei
Creștinii ortodocși consideră busuiocul ca fiind un simbol al binelui, dragostei și prosperității și purtator de noroc. De asemenea, se crede că busuiocul are potenţialul de a alungă răul.
Pentru a mări dragostea din casă, tradiția cere să îl foloseşti des la mâncare sau să îl ţii în ghiveci, în casă sau în curte. Busuiocul primit de la preot îl pun fetele sub pernă pentru a descoperi, în vis ursitul.
Busuiocul dă savoare salatelor de roșii
Planta medicinală și aromatică
Dar asta nu este tot. Busuiocul pe numele oficial Ocimum basilicum este o plantă cu reale beneficii medicinale și una dintre cele mai aromate pentru cele mai diferite preparate.
Busuiocul preparat sub forma de ceai sau tincturi este un foarte bun calmant și tonic cerebral. Poate fi consumat ca atare, dar și sub formă de preparate naturiste: tincturi, esențe sau ulei. Are și reală acțiune antibiotică, carminativă (combate gazele intestinale), antiseptică. Busuiocul este un eficient antiinflamator gastric, intestinal și renal. Este, de asemenea, antifungic și antitermic. Toate aceste efecte sunt rezultatul compușilor pe care îi conțin frunzele de busuioc și se regăsec în toate preparatele care-l conțin.
Ceaiul din frunze proaspete sau uscate de busuiocul calmează colicile intestinale, balonarile, voma și greața și ameliorează simptomele în gripă și răceală și tonifică vasele de sânge. Este verificat că este activ în susținerea tratamentului bolilor de plămâni de natură infecțioasă, alaturi de medicamente și are efecte miraculoase în combaterea durerilor de cap. O ceașcă de ceai de busuioc ia durerea cu mâna la fel ca orice alt medicament analgezic de sinteza. Busuiocul are efecte tonice și revigorante în oboseală și în cazul problemelor de memorie. În plus substanțele aromate din frunzele de busuioc au efect de calmare a stresului și anxietății.
Busuiocul este și o minunata plantă aromatică folosită mai ales în bucătăria meditereaneeană, dar nu numai. Este folosit frecvent în bucătăria italiană și thailandeză. Aroma sa inconfundabilă, un amestec de cuișoare, mentă și lămâie, care variază de la un soi la altul de busuioc, dau preparatelor în care se adaugă această plantă o savoare și o aromă specială. Este perfect adaugat în preparatele care conțin roșii, legume verzi, este ideal în supele cremă, sosuri, salate verzi și încele de roșii, paste, preparate cu carne de miel și oaie sau brânză.
Tipuri de busuioc
Există mai multe soiuri de busuioc, fiecare cu aromă și gust specific, ca urmare a variației uleiurilor eterice pe care acesta îl conțin.
- Busuioc mediteranean – este dulce și are o aromă puternică de cuișoare. Acest sortiment de busuioc este unul dintre cele mai apreciate plante aromatice pentru bucătăria mediteraneană. Este cea alegerea ideală pentru pesto, sosuri și supe de roșii, măsline, capere și se asortează excelent cu usturoi, cimbru și oregano.
- Busuiocul dulce Thailandez – are o aromă fină distinctă de anason și cuișoare. Aroma se pierde la temeperatură înaltă, așa că se presară peste preparatele culinare imediat înainte de servire. este apreciat în ceaiuri. Are tulpină și florile de culoare violet, iar frunzele sunt verzi.
- Busuiocul sfânt Thailandez – are un gust iute și piparat. Este folosit la gătit pentru că are nevoie de temperaturi ridicate că să își dezăluie aroma și gustul.
- Busuiocul lamaios – are un puternic miros de lămâie. Este servit crud, împreună cu varză, fasole verde și castraveți, că planta aromată pentru pește. Florile sunt un condiment apreciat pentru salate și deserturi. Plantă are frunze mici de culoare verde închis și flori albe.
- Busuiocul lime – are o aromă de lămâie verde și este mirodenia ideală pentru preparatele din peste și pui. Are frunze mici verzi și flori albe.
- Busuiocul purpuriu (violet) – are un gust mai aspru, mai amărui decât busuiocul mediteranean și este foarte bun în ceaiul rece. Acesta poate înlocui cu succes busuiocul verde în sosuri, salate, paște, pesto, uleiuri, oțeturi, băuturi. Nu rezistă tratării termice.
Dacă vrei să folosești frunzele trebuie să știi că este de preferat să le rupi pe cele tinere. Aroma scade mereu după ce înflorește. Și pentru mai multe uleiuri eterice udă-l cu moderație și lasă- să stea în soare.
Busuiocul este una dintre cele mai iubite și apreciate plante. Pe lângă toate cele de mai sus trebuie spus că tufele sunt foarte decorative, spectaculoase chiar și au capacitatea de a ține departe muștele și tânțarii.
