Epuizarea psihică, cunoscută ca burnout, apare în scrieri încă din secolul al V-lea. Unele soluții propuse atunci seamănă mult cu ce căutăm și azi când simțim că nu mai facem față.
Acest lucru schimbă perspectiva și, de obicei, diminuează apăsarea că „e ceva în neregulă cu mine”. Istoricul Peter Jones, în cartea sa Self-Help from the Middle Ages: A Journey into the Medieval Mind, susține că oamenii din Evul Mediu aveau propriile metode de a depăși astfel de stări, iar preoții aveau un rol similar cu cel al terapeuților de azi.
O idee utilă pentru viața de acum este simplă: epuizarea nu e doar o problemă modernă. Călugărul Ioan Casian, în scrierile sale din secolul al V-lea, descrie o stare foarte apropiată de ceea ce numim azi burnout: oboseală, disperare, dorința de a fugi de îndatoriri și o „confuzie irațională a minții”.
În Evul Mediu, această stare era legată de conceptul de „acedia”. Traducerea ei ca lene ratează tocmai esența problemei. Sensul era, de fapt, mult mai profund: „absența iubirii, paralizia grijii și un gol al spiritului”. Dacă ați trecut prin perioade în care nimic nu vă mai mișcă, nimic nu vă mai adună și până și lucrurile importante par goale, descrierea este elocventă.
Interesul lui Peter Jones pentru subiect a pornit dintr-o experiență personală. El a trecut printr-o perioadă de epuizare în timpul în care preda la Universitatea din Tiumen, Siberia. De acolo, a ajuns să caute în trecut felul în care oamenii numeau și traversau astfel de stări. Descopera
Acedia: cum era înțeleasă epuizarea psihică în Evul Mediu
Prima idee este acceptarea. În logica medievală, astfel de stări nu erau tratate ca o dovadă că omul este defect, ci ca o parte a condiției umane. Pentru cineva care se simte vinovat că nu mai face față, acesta este un pas concret: să nu mai interpretați epuizarea ca pe un eșec moral.
A doua este orientarea spre un scop superior. Potrivit călugărului William Peraldus, concentrarea pe ceva mai mare decât dificultatea prezentului ajuta la depășirea ei. Transpusă într-o viață aglomerată, ideea nu cere gesturi grandioase. Înseamnă să vă ancorați în ceva ce contează pentru dumneavoastră, mai ales când mintea vrea doar să fugă de îndatoriri.
Acceptarea și scopul superior, soluții actuale pentru burnout
Peter Jones a formulat și mai direct sprijinul de care este nevoie în astfel de momente.
„Ai nevoie de sprijinul și puterea cuiva sau a ceva ce iubești pentru a trece prin momentele dificile. Dacă ai încredere în lucrurile pe care le iubești, ele vor reveni, în cele din urmă.”
Poate că exact aici stă partea cea mai liniștitoare a acestei istorii vechi: sentimentul de gol, oboseala și impulsul de a fugi de tot sunt o suferință umană veche, recunoscută încă din secolul al V-lea. Dacă vă confruntați cu astfel de stări, sfatul unui specialist vă poate oferi sprijinul de care aveți nevoie.
