Cortina s-a ridicat. O legendă. Florin Piersic a împlinit 90 de ani. Teatrul Național din București a vibrat de emoție și aplauze pentru omul care a fermecat generații întregi. O viață pe scenă. Carisma lui? Intactă, chiar și după șase decenii de la debut, conform Știrile ProTV.
Cuprins
Conform Știrilor ProTV, totul a început luni seară. O gală specială. Familia, colegii, sute de admiratori. Toți au fost acolo. A fost o seară a amintirilor, a zâmbetelor, dar și a lacrimilor de bucurie, o celebrare pentru o carieră artistică de excepție.
De la Harap Alb la Mărgelatu: rolurile care au scris istorie
S-a născut la Cluj, pe 27 ianuarie 1936. A intrat în lumea filmului în 1957. Primul rol? „Ciulinii Bărăganului”. Din acel moment, destinul i-a fost pecetluit. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, a urcat pe scena Naționalului, însă filmul i-a adus consacrarea definitivă, lansând o avalanșă de personaje care au rămas întipărite în memoria românilor.
A fost de toate. Haiduc neînfricat. Voievod impunător. A fost eroul din „Neamul Șoimăreștilor”. A fost basm în „De-aș fi Harap Alb”. A fost chiar „Mihai Viteazul”. Popularitatea sa a explodat cu seria filmelor de haiducie, unde a devenit Anghel Șaptecai și, desigur, inegalabilul Mărgelatu din filme precum „Drumul oaselor”, „Trandafirul galben” și „Colierul de turcoaze”.
Mai mult decât un actor: omul cu 100 de chipuri și mii de povești
Dar el a fost mai mult decât un actor. Energia lui a depășit scena și platourile de filmare. Piersic este, înainte de toate, un povestitor. Unul desăvârșit. E omul care poate hipnotiza o sală întreagă doar cu amintirile sale spuse cu har. DVD-ul „Omul cu 100 de chipuri” sau discul „Hoinărind printre amintiri” sunt dovezi clare ale acestui talent.
Și recunoașterea oficială a venit. Normal. Ordinul Meritul Cultural în 1967. Ordinul Național Steaua României în 2002. Premiul UNITER pentru întreaga carieră în 2019. În 2011, a primit chiar prima stea românească de pe Aleea Piața Timpului din Capitală. Un simbol, într-adevăr.
O seară de neuitat la Național: pian, lacrimi și un cal pe scenă
Gala de luni a fost un eveniment. Un spectacol total. Actorul George Ivașcu a surprins perfect esența: „Florin Piersic este un spectacol în sine. Poate să țină sala captivată ore întregi și nu este o exagerare – este un tezaur al teatrului și filmului românesc.”
Surprizele s-au ținut lanț. Maestrul a cântat la pian. O melodie pentru mama lui. Un moment de o sensibilitate rară. Apoi, Medeea Marinescu i-a dedicat un cântec. N-a lipsit nici umorul, bineînțeles. Pe scenă a apărut o replică a calului lui Mărgelatu, iar sala a izbucnit în râs. La final, oameni de toate vârstele i-au adus flori, o dovadă clară că dragostea publicului rămâne cel mai mare premiu.
Lupta din spatele zâmbetului: anul greu al maestrului
Însă anul 2024 n-a fost deloc simplu pentru maestru. Deloc. În primăvară, a suferit o operație complicată la genunchi. A urmat o recuperare anevoioasă, prin mai multe spitale din Cluj-Napoca și București, o perioadă în care o țară întreagă a stat cu sufletul la gură. Spiritul său? A rămas la fel de puternic.
Acum, la 90 de ani, Florin Piersic este un reper. O dovadă. Pasiunea și dedicarea chiar nu au vârstă. El rămâne un simbol al artei din România, un artist total. Povestea lui merge mai departe. Inspiră. Aduce bucurie.
