Regizoarea Maggie Gyllenhaal aduce pe marile ecrane „The Bride!”, o reinterpretare modernă a clasicului „Mireasa lui Frankenstein”. Filmul original, din 1935, a transformat personajul titular într-un simbol cultural, deși, în mod ironic, aceasta apare pe ecran doar două minute și nu rostește niciun cuvânt. Acum, povestea este rescrisă, iar mireasa, interpretată de Jessie Buckley, este personajul principal.
O imagine iconică, reinterpretată
Look-ul original, cu părul său alungit, buclele voluminoase și șuvițele albe, a rămas întipărit în memoria colectivă. Chiar și Gyllenhaal recunoaște puterea acelei imagini. „Este cu adevărat aspectul și spiritul ei care au capturat imaginația culturală”, afirmă regizoarea. Numai că, în noua viziune, lucrurile stau puțin diferit. Personajul principal, Ida, este o femeie readusă la viață prin electricitate de Dr. Cornelia Euphronius (Annette Benning), la rugămințile lui Frank (Christian Bale).
Deși look-ul Idei face trimiteri la original, prin părul decolorat de electricitate și buzele negre, Gyllenhaal a insistat pe realism. „În același timp, era important pentru mine ca ea să fie foarte reală. Alături de iconografie, exista un adevăr real. [Ida poartă] o singură rochie pe parcursul întregului film: se pătează, se rupe și transpiră în ea – atunci ne putem raporta la ea și la experiența ei sălbatică.”
De la șoc electric la elemente punk
Pentru a crea o imagine memorabilă, dar credibilă în contextul poveștii, echipa s-a întrebat: ce s-ar întâmpla, concret, cu un om electrocutat? Răspunsul a stat la baza noului look. „Ce s-ar întâmpla dacă ar fi electrocutată?”, explică Gyllenhaal. „[Părul ei] s-ar albi: tot părul de pe corp, genele, sprâncenele – totul alb.” Astfel, șuvițele albe din 1935 au devenit acum o decolorare completă, un efect direct al procesului de reanimare.
În spatele acestei transformări se află Nadia Stacey, designer de machiaj și protetică premiată cu Oscar. Ea a fost cea care a transpus viziunea regizoarei în realitate, adăugând o notă neașteptată. Stacey a decolorat sprâncenele actriței Jessie Buckley și a jonglat cu continuitatea unor sprâncene desenate sau estompate pe parcursul filmărilor. „Cu siguranță am vrut să adaug un element punk întregii estetici”, a mărturisit Stacey pe Instagram.
Simbolismul cernelii negre
Unul dintre cele mai șocante elemente vizuale este bila neagră pe care Ida o proiectează, pătându-și fața, limba și corpul. Dincolo de efectul vizual, acest detaliu are o semnificație profundă, legată de eliberarea personajului. „Ida, înainte de a fi revigorată, este atât de redusă la tăcere. Nu poate spune lucrurile pe care trebuie să le spună și nu poate demasca monștrii din jurul ei”, spune Gyllenhaal. „Într-un fel, când tușește și scoate substanța asta neagră din gât, este o modalitate de a-și deschide spațiul pentru vocea ei.”
Nadia Stacey a dezvăluit că inspirația pentru pata de cerneală de pe față a venit dintr-un portret al scriitorului Hunter S. Thompson realizat de Ralph Steadman. Pentru a asigura continuitatea, efectul a fost creat cu tatuaje temporare personalizate. În schimb, picăturile de pe corp, inspirate de o fotografie Man Ray din anii 1920, au fost pictate manual. „Maggie și cu mine am vrut să arătăm că i-a fost pompată cerneală în vene și că aceasta s-a vărsat, de aceea se prelinge pe corpul ei. [Am vrut ca gura] să arate ca și cum ar fi tușit, iar cerneala i-ar fi stropit fața și ar fi pătat-o”, a detaliat Stacey.
Un Frankenstein fără mască
Nici monstrul lui Frankenstein, interpretat de Christian Bale, nu a scăpat de reinterpretare. S-a renunțat la clasica piele verde în favoarea unui aspect mult mai uman și, tocmai de aceea, mai tulburător. Gyllenhaal motivează alegerea prin esența romanului original. „Frankenstein-ul lui Mary Shelley – cred – ne cere să ne uităm la monștrii din interiorul nostru.”
Regizoarea subliniază complexitatea personajului din carte, care are inteligență și vulnerabilitate, dar comite și fapte monstruoase. „La un moment dat, el spune: «Sunt răutăcios pentru că sunt nefericit»”, amintește Gyllenhaal. asa ca, un aspect realist forțează publicul să se confrunte cu propria latură întunecată. „Este mult mai tulburător și înfricoșător ca Frank să arate ca cineva care a fost cusut laolaltă, decât ca cineva care poartă o mască de Halloween.”
