Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au descoperit o abordare experimentală care stabilizează o proteină cu rol anticancerigen, întârziind apariţia rezistenţei la tratamentele existente pentru cancerul pulmonar fără celule mici cu mutații KRAS.

O echipă de cercetători americani propune o nouă strategie pentru a încetini dezvoltarea rezistenței la terapiile actuale folosite în cancerul pulmonar. Specialiștii de la Universitatea din Michigan au identificat o metodă ce ar putea îmbunătăţi eficiența tratamentelor oncologice, prin acțiunea asupra unei proteine esenţiale care controlează creșterea celulelor canceroase. Această abordare ar putea aduce beneficii importante pentru mulți pacienţi cu cancer pulmonar care se confruntă cu această boală.

O provocare ascunsă în tratarea cancerului pulmonar

Cancerul pulmonar rămâne una dintre principalele cauze de deces în Statele Unite, fiind al doilea cel mai frecvent tip de cancer. Forma fără celule mici reprezintă peste 80% din cazuri, iar evoluţia sa este de obicei mai lentă decât la cancerul pulmonar cu celule mici.

O trăsătură importantă a acestui tip de cancer este prezența mutaţiilor genei KRAS la aproximativ 30% dintre pacienţi. Aceste modificări genetice influenţează procesele de creștere și diviziune a celulelor canceroase, ceea ce face ca tumorile să devină greu de controlat cu terapiile actuale.

Pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici și cu mutații KRAS au, în general, o perioadă de supravieţuire mai scurtă, iar tumorile lor dezvoltă adesea rezistența la tratament. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări pentru medici și pentru cei afectați de această formă frecventă de cancer.

O piesă lipsă în lupta cu rezistența la tratament

Studiul apărut în Journal of Clinical Investigation pune accentul pe o proteină numită PP2A, recunoscută pentru rolul său în blocarea dezvoltării cancerului pulmonar. Pentru a funcționa corect, această proteină trebuie să fie alcătuită din trei subunități care se asamblează perfect.

Un nou compus care schimbă regulile jocului

În multe cazuri de cancer, aceste subunități nu reușesc să formeze complexul necesar, ceea ce reduce eficiența PP2A. S-a observat că medicamentele anticancer adagrasib și trametinib pot destabiliza și mai mult acest complex, ceea ce ar putea explica de ce apare rezistența la tratament.

Pentru a contracara acest efect, cercetătorii au folosit un compus experimental numit RPTO4402, care acţionează ca un adeziv molecular și stabilizează complexul PP2A. Atunci când acest compus a fost adăugat la tratament, celulele canceroase au început să moară semnificativ mai mult, reducând astfel riscul ca pacienţii cu cancer să dezvolte rezistență la terapie.

Stabilizarea complexului PP2A cu ajutorul RPTO4402 a adus rezultate încurajatoare în testele de laborator și pe modele animale, sugerând că această strategie ar putea întârzia apariţia rezistenței la tratament la pacienţii cu cancer pulmonar.

Rezultate care dau speranţă pentru pacienţi

Testele pe animale au arătat că administrarea compusului RPTO4402 a redus dimensiunea tumorilor. Mai mult, atunci când acest compus a fost combinat cu medicamentele adagrasib sau trametinib, apariţia rezistenţei la tratament a fost întârziată, iar eficienţa terapiei s-a menţinut peste 150 de zile.

Cercetătorii subliniază că au testat combinaţia pe mai multe linii celulare și modele animale, însă nu pot garanta că va funcţiona în toate cazurile de cancer pulmonar fără celule mici. Ei estimează că această strategie ar putea fi utilă pentru aproximativ 20-30% dintre pacienţii cu mutații KRAS, ceea ce ar însemna o speranţă suplimentară pentru mulţi pacienţi cu cancer din Statele Unite și nu numai.

De asemenea, echipa intenţionează să înceapă studii clinice în parteneriat cu companiile farmaceutice SpringWorks Therapeutics și Merck, pentru a evalua eficiența acestei combinaţii la oameni. Se dorește extinderea cercetărilor și pentru alte tipuri de cancer cu mutații KRAS, cum ar fi cel pancreatic sau colorectal, unde celulele tumorale prezintă mecanisme similare de rezistență.

  • RPTO4402 este un compus experimental și nu este aprobat în prezent pentru uz clinic.
  • Rezultatele studiului sugerează că ar putea fi posibilă întârzierea apariției rezistenţei la tratament.
  • Studiile clinice vor arăta dacă această strategie poate fi aplicată pe scară largă.

Noi direcţii pentru tratamentul cancerului pulmonar

Descoperirea echipei de la Universitatea din Michigan deschide noi perspective pentru tratamentul cancerului pulmonar fără celule mici, în special pentru pacienții cu mutații KRAS. Stabilizarea proteinei PP2A ar putea deveni o strategie importantă pentru a îmbunătăţi eficiența terapiilor actuale și pentru a întârzia apariţia rezistenţei la tratament, un aspect esenţial pentru supraviețuirea pacienţilor cu cancer pulmonar.

Chiar dacă RPTO4402 nu este încă disponibil pentru pacienți, rezultatele de până acum din laborator și de pe animale oferă speranțe că, în viitor, această abordare ar putea contribui la îmbunătățirea semnificativă a tratamentului cancerului pulmonar. Următorii ani vor fi esențiali pentru a vedea dacă aceste rezultate se vor confirma și în studii clinice pe oameni, iar ultimele știri din domeniul medical vor reflecta progresul acestor cercetări.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră