Alessandra Stoicescu, prezentatoarea Observatorului de la Antena 1, a pus în cuvinte o temă pe care multe mame o recunosc imediat: copilul care vrea să fie văzut, lăudat și apreciat. Vorbind despre fiica ei, Sara Maria (7 ani), ea a spus deschis că încă lucrează cu această nevoie de recunoaștere.
Mai precis, Alessandra Stoicescu a explicat că Sara Maria este un copil plin de energie, foarte serioasă la școală și „un lider înnăscut” care chestionează și negociază totul. Iar în mijlocul acestor calități vine și partea mai sensibilă, pe care mulți părinți o caută acum să o înțeleagă mai bine: dorința copilului de a primi validare din exterior, nu doar bucuria simplă de a face un lucru bine.
Pentru un părinte, nuanța asta contează mult. Nevoia de apreciere nu e prezentată aici ca un defect, ci ca o zonă în care e nevoie de echilibru. Asta face diferența și pentru viața de zi cu zi: când copilul cere mereu confirmare, presiunea ajunge rapid și la adult, care simte că trebuie să aplaude fiecare pas, fiecare poezie, fiecare rezultat. Iar dacă nu e atent, lauda poate deveni combustibilul principal al stimei de sine.
Alessandra Stoicescu lucrează la nevoia de recunoaștere a fiicei
Mesajul cel mai puternic vine tocmai din felul direct în care a vorbit despre asta. Nu a împachetat frumos o dificultate care apare în multe familii, ci a numit-o exact.
„Îi place să fie apreciată. La asta încă lucrez cu ea, să nu mai aibă această nevoie de recunoaștere, de validare”, a spus Alessandra Stoicescu.
Aici e și partea utilă pentru tine: dacă ai un copil care întreabă des „Ți-a plăcut?”, „Am fost cea mai bună?”, „M-ai văzut?”, nu înseamnă automat că ai greșit ceva. Din ce povestește Alessandra, aceeași nevoie poate apărea și la un copil descris ca serios la școală, energic și cu calități clare de lider. Altfel spus, validarea nu vine doar din nesiguranță, ci poate apărea și la copiii foarte prezenți, expresivi și atenți la reacțiile celor din jur.
Și mai e ceva. Când un copil „negociază totul” și chestionează totul, cum este descrisă Sara, părintele are de dus o muncă dublă: să nu taie inițiativa, dar nici să lase aprecierea externă să devină centrul întregii relații. E genul de echilibru care se construiește încet, nu într-o singură discuție.
Sara are o latură artistică și sensibilitate moștenită din familie
Alessandra Stoicescu a legat felul de a fi al fiicei sale și de povestea familiei. A spus că Sara seamănă mult cu bunica ei, pe care o descrie ca fiind veselă, ludică și capabilă să umple o cameră doar prin prezență. Este un detaliu frumos, dar și util: uneori, ce vedem drept „nevoie de atenție” poate fi și expresia unui temperament artistic sau foarte viu.
Potrivit Viva, Sara merge la un curs de artă dramatică la școală, unde învață și recită poezii. Asta oferă un indiciu important pentru părinții care trec prin situații asemănătoare. Un copil care iubește scena, recitarea, jocul și reacția publicului va căuta, aproape inevitabil, răspunsul celorlalți. Nu e același lucru cu răsfățul. Uneori e felul lui de a testa lumea și de a-și construi vocea.
„Mama era foarte veselă, o persoană care umplea camera în care intra, râdea, era ludică, mult mai jucăușă decât mine. Sara seamănă mult cu ea, mama ar fi vrut să fie artistă, iar Sara o moștenește, merge la un curs de artă dramatică la școală. Știe poezii, le spune, îi place să fie”, a spus Alessandra Stoicescu.
Chiar dacă fraza rămâne suspendată la final, sensul ei se vede ușor: Sarei îi place să fie observată, ascultată, apreciată. Pentru un copil atras de artă și expunere, asta poate apărea foarte devreme.
Cum gestionezi aprecierea, fără să o transformi într-o problemă
Din informațiile publicate până acum, Alessandra Stoicescu nu a detaliat metode concrete prin care lucrează cu Sara și nici nu a vorbit despre situații specifice legate de mediul online sau rețele sociale. Dar un lucru se vede limpede din felul în care a formulat totul: nu încearcă să rupă copilul de bucuria de a fi admirat, ci să o ajute să nu depindă de asta.
Pentru viața reală, ideea e simplă și foarte folositoare. Dacă și copilul tău iubește aplauzele, poți privi asta în două straturi. Primul: ce frumos că are curaj să se exprime. Al doilea: cum îl ajuți să simtă valoare și când nu primește reacția pe care o așteaptă. Nu e nevoie să-i tai elanul ca să-i crești stima de sine.
Dar merită să fii atentă la un semn clar: momentul în care copilul pare să facă un lucru doar pentru reacția celor din jur. Acolo începe munca aceea discretă de părinte despre care vorbește și Alessandra Stoicescu. Nu împotriva copilului, ci lângă el.
Faptul concret care rămâne este acesta: Sara Maria are 7 ani, merge la cursuri de artă dramatică la școală, știe și recită poezii, iar mama ei spune că încă lucrează cu nevoia ei de apreciere și validare.
