Femeile şi bărbaţii deopotrivă intră deseori în polemici pe tema egalităţii, adesea fiind susţinute argumente în favoarea acesteia de către femei. Problema egalităţii între cele două tabere are câteva domenii în care intră în discuţie, de la drepturi de a vota, a munci, a fi remuneraţi fără discriminare, la egalitatea în ceea ce priveşte tratamentul aplicat la locul de munca, în şcoală şi în general în societate, şi până la zone puţin mai abstracte şi care ţin de prejudecăţi şi de modul în care oamenii etichetează femeile sau bărbaţii.
Cuprins
Există însă această egalitate între femei şi bărbaţi? Fireşte, în multe ţări din lume cele două categorii nu beneficiază de aceleaşi drepturi, însă vorbind de ţările civilizate, putem spune cu adevărat că femeile sunt egale bărbaţilor, şi invers?
Sigur, avem de câteva zeci de ani dreptul de a vota, dreptul de a fi stăpâni pe propriul corp şi a decide ce se întâmplă cu el, dreptul de a face parte din clasa politică sau din management şi de a fi evaluaţi în funcţie de performanţe, nu după criterii anatomice, însă ne fac toate aceste detalii egali unii cu ceilalţi? Păi hai să vedem…
În mediul profesional
Oricât de idealişti am fi, trebuie să realizăm că sunt câteva diferenţe de anatomie ce situează femeile pe o treaptă inferioară bărbaţilor. Da, am spus-o. Altfel, câte femei aţi văzut ca muncitori pe şantier? Nu spun că n-or fi, căci tot ce se poate, însă femeile au un mare dezavantaj când vine vorba de conformaţia fizică. Acelaşi dezavantaj le împiedică şi să concureze cu bărbaţii la joburi precum curieratul pedestru sau pentru multe funcţii de aprovizionare care presupun un efort prea mare. Poate veţi spune că nici nu doriţi astfel de joburi, însă aici nu e vorba de dorinţă, ci de posibilitatea de a te angaja pe acea poziţie, adesea în lipsa altor oferte.
Tot în mediul profesional, dacă o femeie alege să ia o pauză pentru creşterea copilului, e posibil ca ascensiunea în carieră să-i fie afectată. De ce? Păi e simplu, perioada ideală pentru a aduce pe lume un copil este cuprinsă între 20 şi 35 de ani, cam aceeaşi fiind şi perioada în care te poţi afirma şi dezvolta din punct de vedere profesional. Poate veţi spune că sunt doar doi ani, că nu pierzi mare lucru, însă e vorba de acomodarea necesară când te întorci la muncă, căci ai de recuperat ceva şi dacă nu o faci, rişti să pierzi mult.
Maternitatea
Toată lumea se revoltă când într-o familie este ceva în neregulă, iar vina aparţine mamei, de mult mai puţine ori aceeaşi revoltă fiind îndreptată către tată. Dacă tatăl îşi neglijează copiii, de multe ori stârneşte câteva reproşuri, însă dacă o mamă face acelaşi lucru, are parte de ceva mai multe critici şi publicitate negativă, întrucât e mamă, iar de la ea se aşteaptă mai mult. Desigur, în ambele situaţii comportamentul e condamnabil şi nicidecum de justificat, însă diferenţa dintre gradele de înverşunare în cele două cazuri este o realitate. Pe de-o parte e instinctiv, şi înţeleg, pe de alta e o lipsă de egalitate.
În familie
Şi aici poate sunt mai puţine cazuri, însă eu personal ştiu câteva. Mă refer la situaţiile în care părinţii aplică tratament diferit copiilor de sex diferit. Surorile sunt mai mereu cele înspre care se îndreaptă aşteptările când vine vorba de activităţile casnice, în timp ce aportul adus de băieţi e mai puţin contabilizat. Plecând de la premisa că fetele trebuie să se înveţe de mici cu prepararea mâncării pentru “bărbaţii casei”, se uită faptul că această concepţie îşi avea locul în perioadele în care femeile erau prin definiţie casnice, nefiind deci necesar să aibă altă preocupare. În prezent însă, ar trebui să se ţină cont de faptul că majoritatea femeilor au joburi şi o viaţă profesională, locul lor nu mai e „la cratiţă”, iar responsabilităţile casnice aparţin întregii familii şi ar trebui împărţite.
Iată aşadar, trei moduri în care între femei şi bărbaţi se fac diferenţe şi în zilele noastre, unele putând fi schimbate, în timp ce altele sunt pur şi simplu situaţii pe care trebuie să le acceptăm.
Cum sunt discriminaţi bărbaţii
În definitiv, nici bărbaţii nu sunt puşi pe picior de egalitate cu femeile în diferite situaţii, precum joburile de secretară sau asistentă, pentru care se caută mai mereu femei.
Tot femeile sunt cele care au o zi internaţională dedicată, căreia i se acordă mult mai multă importanţă în comparaţie cu cea a bărbatului, care se sărbătoreşte pe 19 noiembrie, şi despre care multă lume nu are habar. Dacă bărbatul omite să celebreze femeile din viaţa lui, cu ocazia zilei dedicate lor, nu e văzut cu ochi foarte buni. Reciproca nu este însă valabilă.
În plus, am asistat cu toţii la acele situaţii în care e nevoie de forţă fizică, spre exemplu la relocarea unor birouri sau la mutarea dintr-o locuinţă în alta, iar femeile sunt scutite de efort deoarece sunt mai firave şi au mai puţină putere.
Ţinând cont de aceste diferenţe, la întrebarea “Există egalitate între sexe?” eu aş fi tentată să zic „nu, nu există”, însă nici inegalitate n-aş numi-o, ci diferenţiere, pentru că în definitiv asta suntem, diferiţi. Contează mai puţin egalitatea absolută când vine vorba de astfel de diferenţe, şi mai mult acordarea de şanse echivalente, chiar dacă sunt oferite compensatoriu, şi nu în aceleaşi domenii pentru ambele sexe. Totuşi, până la a scăpa de anumite prejudecăţi extrem de prezente în viaţa noastră, şi care sunt îndreptate împotriva femeilor, mai e cale lungă.
