Persoanele care trăiesc cu depresie și au în același timp probleme digestive, cardiovasculare, metabolice sau imune primesc un indiciu nou despre legăturile dintre aceste afecțiuni. Un studiu publicat în Nature Genetics arată, potrivit Nature, că aceste boli fizice împart cu tulburarea depresivă majoră o parte importantă din vulnerabilitatea genetică.

47% din riscul genetic al depresiei se suprapune cu trei grupuri de boli

Aproape jumătate (47%) din componenta genetică a riscului pentru tulburarea depresivă majoră este explicată de trei grupuri de boli fizice care au asocieri independente cu depresia. Cercetarea se referă la h² SNP, adică partea de ereditate explicată de variante genetice comune; nu este vorba despre un diagnostic nou sau despre un tratament disponibil imediat.

Dintre toate grupele analizate, bolile gastrointestinale au avut cea mai puternică asociere genetică independentă cu depresia. În modelul simultan, acest grup a rămas la β = 0,63 (eroare standard = 0,05; P = 3,04 × 10⁻³⁰), depășind asocierea cardiovasculară independentă, care a fost β = 0,07 (eroare standard = 0,04; P = 0,04).

Chiar și atunci când cercetătorii au analizat separat fiecare grup, componenta gastrointestinală a rămas pe primul loc. Asocierea cu depresia a fost β = 0,69 (eroare standard = 0,03; P = 5,87 × 10⁻¹⁵⁸; R² = 0,48), în timp ce grupul imun a avut β = 0,46 (R² = 0,21), cel cardiovascular β = 0,31 (R² = 0,09), iar cel metabolic β = 0,23 (R² = 0,05).

Mai simplu spus, partea digestivă a avut cea mai mare suprapunere genetică medie cu depresia. Corelațiile genetice medii absolute între tulburarea depresivă majoră și trăsăturile gastrointestinale au fost |rᵍ| = 0,47, într-un interval de 0,29-0,56, față de |rᵍ| = 0,19 pentru trăsăturile cardiovasculare, |rᵍ| = 0,19 pentru cele metabolice și |rᵍ| = 0,19 pentru cele imune.

În grupul bolilor gastrointestinale au fost incluse sindromul colonului iritabil, boala de reflux gastroesofagian, litiaza biliară și ulcerul peptic. Aceste date nu înseamnă că orice simptom digestiv indică prezența depresiei, dar explică de ce o evaluare medicală extinsă este utilă atunci când aceste probleme apar simultan.

Cercetarea s-a bazat pe date din studii de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) și pe modelare genomică prin ecuații structurale. Aceasta este o metodă statistică prin care se estimează câtă vulnerabilitate genetică este comună între depresie și fiecare grup de boli. Studiul a identificat, de asemenea, loci independenți, căi biologice, tipuri de celule, gene și grupuri de medicamente distincte pentru fiecare combinație de afecțiuni.

Axa intestin-creier iese în față, dar studiul nu oferă un tratament nou

Rezultatul principal vizează axa intestin-creier, adică dialogul constant dintre sistemul digestiv și creier. Cercetătorii descriu interacțiuni complexe între sistemele cardiovascular, metabolic, gastrointestinal și imun, care sunt interconectate atunci când depresia însoțește alte boli.

Tulburarea depresivă majoră este una dintre afecțiunile cu cel mai mare impact asupra vieții cotidiene. Reprezintă a doua cauză principală a anilor trăiți cu dizabilitate, iar bolile fizice asociate reprezintă peste o treime din povara totală nonfatală a pacienților.

În plus, persoanele cu depresie au o speranță de viață cu până la 12 ani mai mică decât restul populației. Atunci când apar și boli fizice, respectarea tratamentului devine mai dificilă, rezultatele clinice se pot degrada, iar mortalitatea poate să crească.

Studiul a fost relatat și de Medical Xpress, care a publicat reacțiile autorilor. Damian Woodward, autor principal și doctorand, a explicat că legătura cu partea digestivă a fost cea mai evidentă, ceea ce susține ipoteza că relația intestin-creier este un element central în tabloul complet al depresiei.

„Am constatat că bolile gastrointestinale au avut cea mai puternică relație genetică comună cu depresia, confirmând că axa intestin, creier joacă un rol esențial în motivul pentru care depresia apare frecvent alături de bolile fizice.”

Autorul a precizat că intestinul este considerat adesea un al doilea creier deoarece folosește multe substanțe de semnalizare similare și conține un număr mare de celule nervoase. În această lucrare, rădăcinile genetice identificate par să influențeze exact modul în care comunică aceste sisteme.

Ereditatea depresiei explicată de variante genetice comune este de aproximativ 7%, iar un studiu GWAS anterior identificase deja 243 de loci asociați. Noua analiză reușește să separe mai clar ce parte din această vulnerabilitate este împărțită cu bolile fizice care însoțesc frecvent depresia.

Descoperirile nu schimbă tratamentul actual, dar pot orienta, în timp, către noi opțiuni terapeutice sau către refolosirea unor medicamente existente. Lucrarea publicată în 2026 sub titlul Dissecting pleiotropy between major depressive disorder and physical disease comorbidities este, în acest moment, o cercetare despre asocieri genetice.

„Persoanele cu depresie se confruntă adesea cu o serie de boli fizice grave. Înțelegând mai bine căile biologice care leagă aceste afecțiuni, sperăm să identificăm noi oportunități de tratament și să contribuim la reducerea poverii majore asupra sănătății asociate cu depresia”, a declarat Eske Derks, profesor și șef al Laboratorului de Neurogenomică Translațională al QIMR Berghofer, într-o declarație publicată de Medical Xpress.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră