Oamenii de știință au descoperit că îmbătrânirea prematură a placentei ar putea fi responsabilă pentru unele cazuri de deces fetal, iar o analiză de sânge ar putea ajuta la identificarea riscului din timp.

Decesul fetal reprezintă o tragedie atât pentru familii, cât și pentru medici, fiind adesea greu de explicat. Cercetătorii de la Universitatea Flinders din Australia au făcut recent un pas important în înțelegerea cauzelor care pot duce la această pierdere. Ei au identificat un proces biologic la nivelul placentei care ar putea sta la baza unor astfel de situaţii, cu implicaţii importante pentru sănătatea femeii însărcinate.

Ce se întâmplă cu placenta în timpul sarcinii

Placenta are un rol cheie în dezvoltarea fătului, asigurând schimbul de substanțe între mamă și copil. În mod normal, placenta îmbătrânește treptat pe parcursul sarcinii, însă, în unele cazuri, acest proces se accelerează mult mai devreme decât ar fi de așteptat.

În situaţiile în care a avut loc deces fetal, cercetătorii au observat că placenta prezintă semne de îmbătrânire avansată, chiar dacă sarcina nu ajunsese la termen. Acest lucru poate duce la scăderea capacităţii placentei de a susține dezvoltarea normală a fătului, crescând riscul de moarte fetală.

Publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology , studiul arată că în placentă apar devreme anumite molecule numite ARN-uri circulare, asociate de obicei cu îmbătrânirea țesuturilor și cu modificări genetice la nivel placentar.

Legătura dintre ARN-urile circulare și funcționarea placentei

ARN-urile circulare apar, de regulă, în țesuturile îmbătrânite, însă, în cazurile de deces fetal, ele sunt prezente în placentă mult mai devreme decât ar fi normal. Aceste molecule se leagă de ADN-ul celulelor și pot provoca leziuni, declanșând procesele de îmbătrânire celulară și afectând dezvoltarea normală a fătului.

Dr. Anya Arthurs, autorul principal al studiului, afirmă: „Placenta analizată în cazurile de moarte fetală prezintă caracteristici biologice mult mai avansate decât ar fi normal pentru stadiul sarcinii.” Cercetătorii au identificat leziuni la nivelul ADN-ului, degradarea structurilor celulare și niveluri crescute de ARN-uri circulare, elemente ce pot fi considerate markeri moleculari ai unor complicaţii grave.

Mai mult, atunci când oamenii de știință au redus nivelul unui anumit ARN circular în celulele placentare, deteriorarea ADN-ului a încetinit, iar procesul de îmbătrânire a fost întârziat. Acest rezultat arată că ARN-urile circulare nu sunt doar markeri, ci au un rol activ în declanșarea îmbătrânirii premature a placentei, ceea ce poate conduce la pierderea sarcinii.

Semne care pot apărea devreme în sarcină

La nivel mondial, decesul fetal afectează anual aproximativ două milioane de sarcini, iar în Australia rata nu s-a schimbat semnificativ în ultimele decenii. De cele mai multe ori, cauza rămâne necunoscută chiar și după analize detaliate, inclusiv testele genetice efectuate post-mortem.

Metodele obișnuite de evaluare se bazează pe modificări vizibile ale placentei, însă îmbătrânirea la nivel molecular nu poate fi observată la microscop. Identificarea acestor markeri moleculari aduce o nouă perspectivă pentru diagnosticarea riscului, ajutând la prevenirea decesului fetal.

Un aspect important este faptul că unele dintre ARN-urile circulare pot fi depistate în sângele gravidei încă din săptămânile 15-16 de sarcină, cu mult înainte de apariția simptomelor clinice. Astfel, există posibilitatea ca sarcinile cu risc crescut să fie depistate mai devreme decât până acum, oferind șansa unor intervenţii medicale la timp pentru prevenirea complicaţiilor.

Acest lucru ar putea permite medicilor să monitorizeze mai atent sarcinile cu risc, în special atunci când există antecedente de moarte perinatală sau probleme genetice în familie.

ldentificarea timpurie a riscului ar putea schimba modul în care este gestionată această problemă și ar putea aduce speranţă pentru multe familii care trec prin pierderea unui copil în timpul sarcinii.

Legături ascunse între gene și placentă

Profesorul Claire Roberts, autor principal al studiului și coordonator al disciplinei Sănătatea femeii și copilului la Universitatea Flinders, a participat și la o cercetare internaţională care a analizat factorii genetici ce pot crește riscul de deces fetal.

Prin analize genetice realizate la nivel de familie, cercetătorii au identificat secțiuni de ADN asociate cu dezvoltarea fetală, funcţia placentei și pierderea sarcinii. Profesorul Roberts a explicat: „Datele noastre sugerează că factorii genetici moșteniţi pot interacţiona cu procesul de îmbătrânire prematură a placentei, crescând probabilitatea de moarte fetală.”

Combinarea markerilor moleculari cu datele genetice ar putea duce la dezvoltarea unor instrumente mai precise pentru identificarea sarcinilor cu risc și pentru intervenţii rapide, contribuind la reducerea numărului de decese fetale și la protejarea sănătăţii gravidelor.

Autorii studiului menţionează că aceste descoperiri nu se limitează doar la sarcină, deoarece ARN-urile circulare sunt implicate și în alte procese de îmbătrânire, inclusiv în boli precum Alzheimer, arătând importanța lor în biologia umană.

Echipa de cercetare lucrează la validarea rezultatelor pe grupuri mai mari și mai diverse de paciente și la dezvoltarea unor metode de screening care să poată fi folosite în practică, atât în spitale, cât și în serviciile medicale de bază.

Scopul final este prevenirea decesului fetal printr-o mai bună înțelegere a biologiei placentei și prin identificarea timpurie a sarcinilor cu risc crescut, pentru a proteja atât mamele, cât și copiii nenăscuţi.

Ce ar putea schimba monitorizarea sarcinii

Cercetătorii continuă să analizeze aceste mecanisme și să dezvolte teste care să poată fi folosite pe scară largă în spitale și clinici. Validarea markerilor moleculari și integrarea lor în screeningul prenatal ar putea transforma modul în care este monitorizată sănătatea sarcinii și prevenite pierderile de sarcină.

Aceste descoperiri deschid drumul către metode de prevenţie mai eficiente și oferă speranță pentru reducerea numărului de decese fetale la nivel global. O mai bună înțelegere a modului în care placenta îmbătrânește ar putea salva vieţi și ar putea schimba viitorul multor familii afectate de pierderea unui copil înainte de naștere.