Vacanța ar trebui să fie un moment de relaxare, dar pentru mulți a devenit o sursă de anxietate. Un sondaj recent realizat pe 2.000 de adulți dezvăluie o realitate sumbră: 56% dintre respondenți au evitat complet să plece în concediu din cauza nesiguranței legate de propriul corp. Iar cifrele sunt și mai mari în rândul tinerilor, unde 51% din Generația Z și 42% dintre Mileniali simt o presiune uriașă de a arăta într-un anume fel înainte de o călătorie.
Călătoria, o cursă pentru imaginea perfectă
Să fim serioși, călătoriile s-au transformat. Nu mai este despre a descoperi o cultură, ci despre a deveni tu însuți subiectul principal, cu peisajul doar pe post de fundal. Cultura e pe locul doi, călătorul e vedeta. Și până la urmă, cui îi mai pasă de Marea Adriatică în focus când talia ta subțire și posteriorul bombat sunt starurile pozei? Nu contează că ai nevoie de FaceTune pentru a obține proporțiile ideale, nu-i așa?
Dar lucrurile nu sunt deloc amuzante. Obsesia pentru imagine a atins cote alarmante. Discuțiile despre balonare, despre lipsa antrenamentelor sau teama de a mânca prea mult zahăr în vacanță au devenit tot mai frecvente și mai intense. Bucuria momentului este înlocuită de o anxietate constantă legată de corp, o goană după validarea primită prin like-uri pe Instagram.
Cifrele din spatele anxietății
Acest tip de gândire obsesivă se apropie periculos de dismorfia corporală. Potrivit Mayo Clinic, vorbim despre o afecțiune de sănătate mintală în care o persoană nu se poate opri din a se gândi la unul sau mai multe defecte percepute în înfățișarea sa, defecte care, de cele mai multe ori, sunt minore sau chiar invizibile pentru ceilalți.
Cercetările arată că dismorfia corporală afectează până la 1 din 50 de persoane.
Și cultura vacanțelor alimentată de social media nu face decât să agraveze problema. Când rutina zilnică (antrenamente, mese pregătite, un program strict) dispare în timpul unei călătorii, monstrul dismorfiei își face apariția. Vulnerabilitatea este amplificată de conținutul online intens filtrat și editat, care distorsionează complet realitatea. În cel mai bun caz, filtrele ne strică vacanțele; în cel mai rău caz, ne distrug viețile.
Filtrele care ne deformează realitatea
Psihiatrul Ashwini Nadkarni, de la spitalul Brigham and Women’s, afiliat Harvard Medical School, vede o legătură și mai dăunătoare cu filtrele de pe rețelele sociale. Acestea permit oamenilor să creeze și să distribuie versiuni idealizate ale lor.
„Nu ne mai comparăm doar cu alții – ne comparăm cu sinele nostru idealizat ca urmare a filtrelor de pe rețelele sociale,” afirmă Dr. Nadkarni. Ea crede că această comparație poate fi deosebit de nocivă pentru persoanele cu dismorfie corporală, deoarece ajung să creadă că imaginea filtrată este cea pe care ar trebui să o aibă. din acest motiv, aspectul lor real poate părea și mai defectuos.
Detox digital, leacul neașteptat
Lupta nu este despre a te simți urât, ci despre sentimentul constant că trupul tău nu se potrivește cu versiunea pe care crezi că ar trebui să o afișezi: o fată superbă în vacanță, perfectă fără efort pe un fundal însorit. Te simți frumoasă, dar niciodată suficient de frumoasă pentru a arăta asta lumii, mai ales într-o formă brută, nefiltrată.
Soluția? Poate părea radicală, dar funcționează. O pauză de la social media. O jurnalistă a testat teoria renunțând la Instagram timp de patru luni. Pentru prima dată în viața de adult, a fost complet prezentă. Nu juca un rol, ci își trăia viața. A încetat să mai fotografieze totul – mesele, peisajele, versiunea ei atent încadrată în peisaj – și ceva s-a schimbat.
Și-a recăpătat o abordare copilăroasă a vieții, pe care o credea pierdută, și a început să se iubească mai mult. Nu pentru că a schimbat ceva la ea, ci pentru că a încetat să se mai măsoare cu o versiune a sa care nu există. Și-a amintit cum se simte cu adevărat o călătorie înainte de a o transforma în conținut. Modul în care un loc poate pătrunde în tine atunci când nu ești ocupat să-l capturezi într-o poză.
Pe o plajă din Baja California Sur, savurând o margarita, și-a dat seama că și-a oferit, în sfârșit, aceeași libertate pe care o avea bătrânul din Puglia: plăcerea de a fi pe deplin prezentă undeva, fără a aparține feed-ului nimănui, nici măcar propriului ei feed.
