Cum poți păstra gentilețea fără să îți anulezi nevoile, limitele și respectul față de tine

Regula „Femeile trebuie să fie decente” poate însemna bun-simț și respect, dar și control asupra vizibilității, furiei, corpului, nevoilor și plăcerii femeilor. Analiza publicată de Psychologies propune o reinterpretare a decenței, una care păstrează gentilețea, dar îi lasă loc și fermității, limitelor clare și respectului față de sine.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

În această perspectivă, decența nu mai cere unei femei să devină cât mai puțin deranjantă sau vizibilă. Gentilețea păstrează integritatea persoanei care o oferă, în timp ce adaptarea poate transforma sensibilitatea față de ceilalți într-o supraveghere permanentă a propriei expresii. Furia este îmblânzită înainte să poată fi exprimată, refuzul caută o formulare impecabilă, iar nevoia așteaptă suficiente argumente pentru a fi considerată legitimă.

Cum ajunge grija pentru ceilalți să înlocuiască propria voce

Dana Crowley Jack a numit „self-silencing” tendința de a inhiba gânduri, emoții și nevoi pentru păstrarea unei relații și a unei imagini acceptabile despre sine. O femeie poate înțelege foarte bine ce se întâmplă într-o relație, poate recunoaște vulnerabilitățile partenerului și îi poate explica indisponibilitatea, acordând în același timp puțină autoritate propriei experiențe.

În acest punct, întrebarea „Tu ce îți dorești?” poate schimba direcția conversației, pentru că mută atenția de la așteptările celorlalți la răspunsul propriu.

Acest reflex se poate construi devreme, prin tonul adulților, comentariile despre alte femei, reacțiile la transformările corpului, aprecierea cumințeniei și disconfortul față de îndrăzneală. Psihologia folosește conceptul de introiecție pentru a descrie felul în care atitudini, evaluări și norme provenite din mediul relațional ajung să participe la organizarea lumii interioare. În timp, vocea venită din afară poate dobândi intonația unei convingeri personale.

Maturizarea presupune revizuirea valorilor primite

Valorile primite nu trebuie acceptate sau respinse în bloc. Unele pot fi păstrate, altele pot fi adaptate vieții pe care o trăim, iar unele moșteniri își pot încheia rostul odată cu lumea care le-a produs. Această diferențiere permite păstrarea apartenenței fără obligația de a repeta tot ce a fost transmis.

Același proces se vede în felul în care o femeie își locuiește corpul. Cercetările lui Deborah Tolman asupra dorinței feminine și literatura despre „sexual subjectivity” au adus în centru experiența femeii ca subiect al propriei vieți erotice, cu acces la senzații, preferințe, limite și alegeri.

În articol, „corpul erotic” desemnează intimitatea femeii cu sine, mai largă decât sexualitatea propriu-zisă: capacitatea de a recunoaște ce atrage, hrănește, contractă, apropie sau cere distanță.

Decența capătă o semnificație mai matură atunci când nu mai funcționează ca măsură a acceptabilității feminine. Delicatețea poate exista alături de fermitate, iar grija față de ceilalți își păstrează sensul când o include și pe persoana care o oferă.

Fetelor le pot fi transmise buna-cuviință, sensibilitatea și responsabilitatea fără rușinea de a ocupa spațiu, obligația autoanulării sau ridicarea sacrificiului la rang de virtute. În această reinterpretare, „Femeile trebuie să fie decente” nu mai cere micșorare, ci discernământ și respect față de propria voce.

Citește și: