Uitați de luxul discret. Personajul iconic al primăverii 2024 este Maria Antoaneta, care revine în vogă la 20 de ani de la filmul biografic al Sofiei Coppola ce a pus-o ferm pe radarul culturii pop pe regina frivolității și a excesului. Corsete, crinoline și motive rococo au invadat podiumurile de modă, cu designeri de la Jonathan Anderson la Dior și până la Junya Watanabe aducându-și propria interpretare modei maximaliste din secolul al XVIII-lea.
O avalanșă de expoziții
Trendul coincide cu o serie de expoziții care au debutat toamna trecută la Victoria & Albert Museum din Londra cu „Stilul Maria Antoaneta”. La Paris, vizitatorii muzeului de modă Palais Galliera pot admira corsetul reginei, cu o talie șocantă de 20,5 inci (o talie de doar 52 de centimetri), alături de creații contemporane semnate de Karl Lagerfeld, John Galliano și Vivienne Westwood. În paralel, alte muzee pariziene precum Musée Cognacq-Jay și Musée des Arts Décoratifs explorează aceeași perioadă istorică. Iar Palatul Versailles plănuiește pentru toamnă o expoziție dedicată filmului „Marie Antoinette” al Sofiei Coppola.
„Personalitatea revine la modă”
Cu atâta efervescență feminină în aer, nu e de mirare că directorii de creație înlocuiesc paltoanele camel cu jupoane pastelate. Designerul britanico-american Harris Reed avea doar 10 ani când a fost lansat filmul, dar îl descrie ca pe un moment formator. „Mă uitam la el probabil în fiecare duminică cu mama, pentru că era pur și simplu grozav – în plus, Kirsten Dunst este un icon absolut”, spune el.
Reed, cunoscut pentru creațiile sale genderfluid, a absorbit spiritul expoziției de la V&A și l-a transpus în ultima sa colecție pentru casa de modă franceză Nina Ricci. Colecția a fost plină de referințe istorice, de la corsete moiré la fuste-colivie cu volane, asortate cu pantofi jacquard ascuțiți, împodobiți cu catarame cu bijuterii.
„Ce îmi place cu adevărat la acea perioadă, din punct de vedere vizual, este faptul că era maximalismul în cea mai pură formă – în special modul în care bărbații etalau culoarea, textura, strălucirea și bijuteriile”, afirmă el. Harris vede stilul secolului al XVIII-lea ca un antidot la avalanșa de fast fashion și lux discret. „Personalitatea revine la modă”, declară el. „Îmi place foarte mult această idee a hainelor care ocupă spațiu.”
De ce ne întoarcem la secolul al XVIII-lea?
Pentru Ariane James-Sarazin, curator la Musée des Arts Décoratifs, nu este o coincidență că Epoca Luminilor a revenit în centrul atenției. „Ne uităm la trecut pentru a încerca să dăm un sens acestei lumi nebune în care trăim”, spune ea, menționând că istoria poate arunca o lumină asupra problemelor legate de mediu, democrație și locul femeilor și minorităților în societate. „Toate aceste subiecte cu care ne confruntăm astăzi au apărut și au fost dezbătute pentru prima dată în secolul al XVIII-lea.”
Perioada acționează și ca un magnet pentru fanteziile noastre. „A fost un secol hedonist care a pus un accent puternic pe plăcere și sentimente, și avem nevoie și de asta. Cu toții tânjim după puțină frumusețe, ceva care să ne vindece rănile”, argumentează James-Sarazin.
Pascale Gorguet Ballesteros, de la Palais Galliera, adaugă o altă perspectivă. V-ați fi gândit vreodată că bărbații purtau aceleași culori ca femeile în secolul al XVIII-lea? „Bărbații aveau ținute în culori pastelate, foarte colorate și împodobite, iar codificarea de gen în îmbrăcăminte era inexistentă. Oamenilor pur și simplu le plăcea broderia, să se gătească și să poarte roz, și asta era tot”, explică ea.
Puține rochii de curte din acea perioadă au supraviețuit, deoarece erau predate mai departe. „La sfârșitul anului, aristocrații își dădeau hainele personalului”, explică ea. Asta face corsetul verde-marin din tafta al Mariei Antoaneta și mai prețios. „Știm că este un corset pentru o rochie de curte, datând probabil între 1775 și 1780, și asa ca ar fi fost purtat de o tânără Maria Antoaneta”, spune Gorguet Ballesteros. „Probabil nu va mai fi expus, pentru că este extrem de fragil.”
O viziune fantastică
Designerii de azi nu copiază, ci reinterpretează. Hai să fim serioși, nimeni nu va purta o crinolină la birou. Designerul japonez Ken Okada, care sărbătorește 25 de ani ai brandului său, spune că fascinația pentru Maria Antoaneta a fost unul dintre motivele pentru care s-a mutat în Franța. „Nu am vrut doar să o copiez pe Maria Antoaneta. Ea este o influență, o inspirație, dar brandul Okada Paris este înrădăcinat într-un dialog între Japonia și Paris, așa că, chiar dacă iubesc un corset, nu voi face un simplu copy-paste. Există două sau trei în colecție, dar este viziunea mea asupra unui corset, nu o reproducere de epocă”, afirmă ea.
Această diversitate de interpretări este evidentă. La Dior, Anderson s-a concentrat pe structurile de fuste-colivie. Antonio Marras a mizat pe plase brodate cu flori, în timp ce Dilara Findikoglu a dat rochiilor sale cu corset un aspect de naufragiu.
Până la urmă, despre asta e vorba. O haină Louis Vuitton din colecția de primăvară 2018 a lui Nicolas Ghesquière seamănă izbitor cu o haină purtată de un prinț în anii 1700, numai că Ghesquière a asortat-o pe podium cu pantaloni scurți de sport din mătase și adidași. O rochie de seară din 2014, creată de Raf Simons pentru Dior, este o referință clară, dar silueta nu a existat niciodată în secolul al XVIII-lea. „Este o fantezie totală”, spune curatorul Gorguet Ballesteros.
Și exact această fantezie pare să fie căutată. „Pentru mine, există o dorință de iluminare, evadare și fantezie”, concluzionează Reed. „Suntem într-un spațiu foarte dominat de bărbați acum în lume, politic, și cred că există multă masculinitate toxică care își face loc. Simt că ne îndreptăm cu toții subconștient spre hiper-feminin sau spre acest tip de energie feminină care a fost cumva pierdută.”
