Cine e vinovat când celălalt înșală? Mă supără ideea că unii promovează că este în regulă să înșeli. Că poți să iubești și în același timp să înșeli. Efectiv în capul meu aud numai „E GREȘIT. E foarte GREȘIT. Nu. Nu. Nu.”
Cuprins
Sigur, poate o iau personal, poate efectiv nu pot să rezonez cu ideea asta. Dar am argumente și dacă există cineva care nu e de acord cu mine sau pur și simplu consideră că realitatea este alta, îl invit să comenteze.
Așadar, cine e vinovat când celălalt înșală?
E o întrebare capcană. Nimeni n-ar trebui să caute vinovatul. De ce? Pentru că NICIODATĂ nu e numai UNUL SINGUR de vină.
I-am spus zilele trecute lui Andrei Vulpescu că nu sunt de acord cu el, că Nu, nu poți să iubești o persoană și să te culci cu alta, iar el a răspuns astfel: „vrei sa iti dau exemple de conjuncturi? Practica de viata ne arata nu doar ca se poate, ci si ca se intampla”.
Am înțeles ce vrea să spună. Sunt de acord că se întâmplă, dar în continuare mi se pare nefiresc să asociezi iubirea cu înșelatul. Așa că revin la întrebarea asta „Cine e de vină?” sau de ce se întâmplă asta și ajungem să considerăm normal doar pentru că… se întâmplă.
Consider „înșelatul” acceptabil atunci când îi spui partenerului „Sunt cu tine, dar voi fi și cu altcineva. Ești de acord?”. Am pus în ghilimele pentru că nu se mai numește înșelat. A înșela înseamnă a ascunde adevărul. Dacă omul ăla e de acord, atunci este problema sau normalitatea voastră. Și spun normalitate în sensul în care toate persoanele implicate dețin adevărul și își asumă, respectiv, acceptă cele întâmplate.
Dar când unul singur nu știe ce se petrece, atunci nu e în regulă. Ține de umanitate și dacă o pierdem, îndrăznesc să spun că suntem orice, numai oameni, nu. Eu așa am învățat din DEX. Că umanitatea este ceva caracterisc omului sau omenirii, care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun.
Vrei să fii altfel? Sigur că e dreptul tău, dar nu-l minți și pe celălalt. Nu-i convinge și pe alții că e în regulă să iubești și să ajungi în patul altuia.
Ar trebui să ne preocupe mai mult cum să facem să nu ajungem în situația de a spune „Iubesc, dar îl/o înșel” sau de a ne întreba „Cine e vinovat dacă sunt înșelat sau înșel”?.
Ar trebui să ne preocupe mai mult următoarele întrebări: 1. Cum știu dacă am ales omul potrivit mie? 2. Cum fac ca relația să meargă? 3. Cine este responsabil pentru armonia din cuplu? 4. Cum gestionăm situațiile de criză care pot apărea în cuplu?
