11 februarie , 2026

Ultimele articole

 

AcasăARTICOLE13 ianuarie 1991: Vilnius, ziua în care tancurile sovietice au ucis speranța

13 ianuarie 1991: Vilnius, ziua în care tancurile sovietice au ucis speranța

13 ianuarie 1991. O dată pe care Lituania nu o va uita niciodată. Atunci, armata sovietică a năvălit asupra turnului TV din Vilnius, secerând viețile a 14 oameni nevinovați. Tancuri, soldați, focuri de armă… un coșmar care a marcat un punct de cotitură în prăbușirea URSS, după cum scrie și Adevărul.

Atacul asupra turnului TV din Vilnius

În zori, tancurile sovietice au încercuit turnul TV din Vilnius. Nu a durat mult și au început să tragă cu muniție de război, fără să le pese de mulțimea adunată. Oamenii au fost împușcați, striviți sub șenilele tancurilor… o scenă apocaliptică. Paisprezece suflete au fost curmate brutal.

Majoritatea victimelor au fost împușcate, dar câțiva au fost pur și simplu zdrobiți de tancuri. Ironia sorții, un parașutist sovietic, Viktor Șațkih, a fost ucis de un glonte ricoșat. Înainte de atac, megafoanele montate pe blindate au transmis un mesaj sinistru. Juozas Jermalavičius anunța că guvernul naționalist și separatist a fost răsturnat și îi îndemna pe lituanieni să se întoarcă la familiile lor. Ce cinism!

La ora 2 dimineața, după ce au mitraliat clădirea Comitetului de Radio și Televiziune, transmisiunea TV a fost întreruptă. Ultima imagine a fost cu un soldat sovietic apropiindu-se de cameră și oprind-o. Brusc, ecranul s-a făcut negru. Dar speranța nu murise. La 2:30, un mic studio TV din Kaunas a început să emită. Un tehnician disperat cerea ajutor, rugând pe oricine putea să difuzeze în lume ororile comise de armata sovietică.

Studioul din Kaunas a primit un telefon de amenințare de la divizia militară sovietică din oraș. La ora 4 dimineața, o veste bună: un post suedez de știri recepționase emisia și răspândea informația în toată lumea. Imediat, a urmat un nou apel de la divizia sovietică. Un comandant a promis că studioul nu va fi ocupat dacă nu se dezinformează. Ambele apeluri au fost difuzate în direct. Un moment de curaj nebun!

Citeste si:  Ce sa-i iei de ziua ei ca s-o bagi in pat, in functie de zodie

Reacția populației și retragerea trupelor sovietice

După cele două atacuri, o mulțime uriașă, 20.000 de oameni noaptea și peste 50.000 dimineața, s-a adunat în jurul clădirii Consiliului Suprem. S-au ridicat baricade anti-tanc, s-au pregătit structuri defensive în clădirile din jur. Oamenii se rugau, cântau și strigau slogane pro-independență. Erau hotărâți să nu cedeze.

Și au reușit! Trupele sovietice nu au mai atacat, ci s-au retras. Evenimentele de la Vilnius au avut un impact imens asupra destrămării Uniunii Sovietice. Au arătat lumii întregi determinarea poporului lituanian de a-și câștiga independența și au scos la iveală crimele regimului sovietic.

Alte evenimente marcante din 13 ianuarie

Dar 13 ianuarie nu înseamnă doar tragedia din Lituania. Această zi a fost martora și a altor evenimente importante de-a lungul istoriei. În 1610, Galileo Galilei a descoperit Callisto, al patrulea satelit al planetei Jupiter. Un gigant, al treilea satelit ca mărime din Sistemul Solar, mai mic doar decât Ganymede. Cine ar fi crezut?

În 1866, s-a născut Constantin I.C. Brătianu, un om politic român important, președinte al Consiliului de miniștri. Cunoscut și ca Dinu Brătianu, fiul lui Ion C. Brătianu și fratele lui Ionel Brătianu, a fost un liberal convins. Inginer de profesie, a fost deputat, ministru și, spre sfârșitul vieții, președinte al Partidului Național Liberal. A studiat ingineria la București și la Paris. Între 1910 și 1938 a fost deputat permanent. În 1933 a ajuns Ministru de Finanțe, iar în 1934 a fost ales președinte al PNL. Ironia sorții, a fost arestat de regimul comunist, instaurat cu ajutorul tancurilor sovietice, și a murit în detenție, în 1950, probabil la Sighet.

În 1917, România a fost zguduită de Catastrofa de la Ciurea, cel mai grav accident feroviar din istoria țării. În plin război mondial, un tren cu refugiați, plecat de la Galați spre Iași, a deraiat cu 10 kilometri înainte de destinație. O tragedie imensă. Din păcate, lipsa unei anchete oficiale nu a permis stabilirea cauzelor exacte. Guvernul a încercat să ascundă dezastrul, pentru a nu demoraliza și mai mult populația. Se estimează că peste 1.000 de oameni au murit și mai puțin de 300 au supraviețuit.

Citeste si:  Craciun cu parfum de brad in ghiveci, in sprijinul naturii, cu Floria.ro

În 1918, guvernul bolșevic a rupt relațiile diplomatice cu România. Lenin și ai lui au dat un ultimatum și, pe 13 ianuarie, au rupt orice legătură cu țara noastră, practic declarând război. Mai mult, au confiscat Tezaurul României, aflat la Moscova, promițând că îl vor returna poporului român. Minciuni! Trupele rusești din România se transformaseră în bande de tâlhari, terorizând populația civilă.

În 1945, s-a stins Zavaidoc, celebrul lăutar din perioada interbelică. Marin Gheorghe Teodorescu, pe numele său real, s-a născut la Pitești și a murit la București. A luptat în Primul Război Mondial, cântând pentru soldați în spitale. A cântat alături de Elena Zamora, Fănică Luca și George Enescu. Generalul Traian Moșoiu i-a dat numele de Zavaidoc, de la regionalismul zavaidoacă”, adică neastâmpărat, năzdrăvan, energic şi vesel”. După război, a refuzat să fie tenor la Operă și a ales muzica lăutărească, cântând chiar și în străinătate. A avut un succes uriaș, discurile sale fiind extrem de populare.

În 2012, nava de pasageri Costa Concordia s-a scufundat pe coasta Italiei. Pe 13 ianuarie, nava s-a izbit de o stâncă lângă insula Giglio. Stânca a sfâșiat carena pe o lungime de 70 de metri, iar nava s-a înclinat periculos. Din fericire, majoritatea pasagerilor au fost salvați, dar 32 de oameni au murit. Se pare că de vină a fost căpitanul Francesco Schettino. Operațiunea de ranfluare a epavei a costat o avere, circa 1,5 miliarde de euro.

În 2014, ne-a părăsit actorul Mihai Fotino. Mișu Fotino, un nume mare al scenei românești, s-a născut la București. A jucat în teatru, film și televiziune, excelând în comedie. A debutat la 6 ani, în piesa Coloniale”. Din 1952, a fost actor la Teatrul Dramatic din Brașov. A fost remarcat de Sică Alexandrescu, care l-a adus la București. Din 1956, a jucat la Teatrul Național I. L. Caragiale”. În 2006, a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. Un atac cerebral l-a obligat să se retragă din activitate. A murit pe 13 ianuarie 2014, la București.

Urmărește-ne si pe Google News

Citeste si:

 

 

Citește și: