Felurile mostenirii
Mostenirea este de doua feluri: legala si testamentara.
Mostenirea este legala atunci cand transmisiunea din cauza de moarte are loc in temeiul legii. Mostenirea legala intervine atunci cand cel care lasa mostenirea nu a dispus de averea sa total sau partial prin act de ultima vointa, in timpul vietii, adica prin testament. Mostenirea este testamentara cand se intemeiaza pe testament ca act de ultima vointa al defunctului.
In cazul mostenirii testamentare, cel care dispune de averea sa prin testament se numeste testator, iar persoanele gratificate se numesc legatari.
Deschiderea mostenirii
In dreptul nostru civil, acest fapt coincide cu momentul mortii naturale a celui care lasa patrimoniul alcatuitor al mostenirii. Potrivit art. 651 C.
civil: „succesiunile se deschid prin moarte.” Moartea naturala a aceluia care lasa mostenirea poate fi constatata in mod fizic, prin examinarea directa a persoanei decedate, iar daca aceasta nu este cu putinta, instanta judecatoreasca o poate declara prin hotarare privind constatarea mortii prezumate. Hotararea declarativa a mortii prezumate produce efectele mortii de la data stabilita prin acea hotarare ca fiind aceea a decesului
Conditii ale dreptului la mostenire
Pentru ca o persoana sa poata primi o mostenire, sau parti ale acesteia ea trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
sa aiba capacitate succesorala;
sa aiba vocatie succesorala;
sa nu fie nedemna de a mosteni.
1. Capacitatea succesorala
Pentru a mosteni, persoana trebuie sa fie in viata la data deschiderii mostenirii. Exista o exceptie de la aceasta regula, exceptie prevazuta de Codul Civil si anume “Copilul conceput este considerat ca exista.
Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.”
Nu poate mosteni nici copilul care nu era conceput la data deschiderii mostenirii;
Nu poate mosteni nici chiar copilul conceput la data deschiderii mostenirii, daca s-a nascut mort.
2. Vocatia succesorala
Vocatia (chemarea) la mostenire este cea de a doua conditie pozitiva pe care trebuie sa o indeplineasca o persoana fizica sau juridica, ori statul. Determinarea persoanelor cu vocatie la mostenirea unei persoane decedate poarta denumirea de devolutiune succesorala. Devolutiunea succesorala este legala cand se face prin lege, este testamentara cand se face prin testament; este conventionala cand se face prin contract de donatie de bunuri viitoare.
3. Nedemnitarea de a mosteni
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala este o pedeapsa civila care consta in decaderea mostenitorului, vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-l mosteni.
Cazurile de nedemnitate:
atentatul la viata celui care lasa mostenirea;
acuzatia calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea;
nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea.
Nedemnitatea opereaza de drept, in puterea legii, daca sunt indeplinite conditiile sus-aratate, fara sa fie necesar sa fie pronuntata de justitie.
Instanta judecatoreasca nu pronunta nedemnitatea, dar ea poate fi chemata, in caz de litigiu, sa constate daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a opera nedemnitatea.
Devolutiunea legala a mostenirii
Prin devolutiune succesorala se intelege determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate. Determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca poate fi facuta prin lege, prin testament sau prin contract.
Legiuitorul acorda vocatie succesorala rudelor apropiate ale defunctului, care pot sa fie: din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie; in plus de rude sotul supravietuitor, iar in lipsa acestora statului.
Pentru a evita faramitarea excesiva a mostenirii legea foloseste clasa
(ordinul) de mostenitori si gradul de rudenie cu cel care lasa mostenirea.
Legiuitorul imparte pe mostenitori in mai multe grupe, denumite clase sau ordine, chemate la mostenire intr-o anumita ordine Codul civil roman imparte rudele defunctului in patru clase de mostenitori, care sunt enumerate in urmatoarea ordine de preferinta:
clasa descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti, stranepoti, stra-stranepoti, etc), la infinit fara limita de grad;
clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului, din casatorie si din afara casatoriei) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii acestora);
clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc);
clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, precum si verii primari ai defunctului).
Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali.
Actul casatoriei dintre cei doi soti justifica intru-totul dreptul aceluia dintre ei care supravietuieste sa-l mosteneasca pe sotul decedat. Acesta nu face parte din nici o clasa de mostenitori legali, nu este inlaturat si nu inlatura nici o clasa de mostenitori, dar vine in concurs cu fiecare dintre clase. Pentru a putea mosteni trebuie sa aiba calitatea de sot al defunctului in momentul deschiderii mostenirii.
Cand decedeaza unul dintre soti, prima problema care se impune a fi rezolvata pentru stabilirea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, iar daca exista si alti mostenitori ale caror drepturi din mostenire trebuie stabilite, este determinarea masei succesorale, adica a drepturilor si obligatiilor care o compun.
In regimul matrimonial prevazut de Codul familiei, sotii au doua categorii de bunuri:
a) bunuri comune ale ambilor soti;
b) bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti.
Regula privind regimul matrimonial in dreptul nostru este comunitatea de bunuri a sotilor. Sotul supravietuitor vine la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare.
Av. Coltuc Marius
