Search for content, post, videos

Povestea socanta a unei fete care s-a iubit intens cu fratele sau: “Simteam cum degetele aluneca de pe spatele lui fierbinte…”

Ariana a intrat la facultate si trebuia sa inceapa o noua etape importanta in viata ei. S-a mutat impreuna cu fratele sau, intr-un alt oras, iar traiul la comul i-a facut sa-si imparta atat economiile cat si patul.

“Totul imi este atat de clar in minte, de parca s-ar fi intamplat cu cateva secunde inainte. De fiecare data cand inchid ochii, scenele se deruleaza cu o claritate dureroasa. Nu ma mai pot gandi la nimic altceva, viata mea pare ca a facut stop-cadru pe acel moment pe care mintea il analizeaza in amanunt, impotriva vointei mele.

Eu si Robert, fratele meu, intre asternuturile ravasite, mai ravasite ca inimile noastre, intr-un moment in care pasiunea oarba a fost mai puternica decat orice norma sociala, dincolo de orice morala si de orice logica mi-as fi putut inchipui.

Nu stiu daca aceasta confesiune imi va face, pana la final, mai mult bine sau mai mult rau, dar, pur si simplu, nu o mai pot tine pentru mine. E prea de neiertat ca s-o spun preotului si prea intima ca s-o discut chiar si cu cea mai buna prietena.

Asa ca am ales s-o spun unor necunoscuti, sub pseudonim, care ma vor judeca sau imi vor gasi circumstante atenuante, dupa bunul plac. Stiu, macar, ca nu voi mai duce acest secret cu mine in mormant – e ca o incercare de catharsis, prin care sper sa ma simt cu o secunda mai putin vinovata. Oare voi reusi?

Totul a inceput in urma cu aproape un an, cand, in culmea fericirii, aflam ca am intrat la Facultatea de Geografie la locurile fara taxa. Aveam sa cunosc lumea, sa ma bucur in libertate de viata, departe de parintii prea autoritari, departe de orasul meu natal, in care nasterile, casatoriile si decesele erau singurele evenimente notabile.

Si cum familia nu ma putea sustine financiar, am decis sa locuiesc in garsoniera pe care fratele meu o inchiriase cu doi ani in urma, cand devenise si el student. Imi fusese dor de Robert in cei doi ani de cand el plecase de-acasa.

In copilarie eram nedespartiti, ma proteja intotdeauna de baietii rai si eram mereu invitata pe la party-urile celor mai cool colege de scoala, cu conditia sa-l aduc cu mine si pe chipesul meu frate. Nu pot sa spun ca eu aveam trasaturi la fel de armonioase ca el, insa pentru Robert eram cea mai buna si mai frumoasa sora din lume.

Cand ma vedea trista, nu se lasa pana nu imi aducea din nou zambetul pe buze. Ma ajuta mereu la lectii si imi oferea ponturi prin care cuceream cei mai misto baieti din oras. Desi se spune despre fete ca vor cauta toata viata barbati dupa chipul si asemanarea figurii paterne, eu deja faceam asta gandindu-ma la Robert, fratele meu, chiar daca, pe atunci, nu cred ca era o actiune constienta.

Una peste alta, toamna a venit, iar eu eram mai fericita ca oricand sa locuiesc din nou cu fratele meu, sa ne spunem cele mai intime secrete si sa ma introduca in tumultuoasa si fascinanta viata a unui oras atat de mare ca Bucurestiul. Mi-am propus ca, timp de cateva luni, sa nu-mi iau niciun job, sa ma bucur din plin de viata de student, sa nu ratez niciun club, nicio petrecere, nicio iesire.

Insa perioada de gratie s-a terminat repede – se apropia iarna si cu ea facturile crescute la intretinere. Am cautat un job part-time si l-am gasit destul de repede. Dimineata mergeam la cursuri, dupa-amiaza la munca, iar seara cadeam extenuata pe canapea.

E lesne de inteles ca nu-mi mai ardea de chefuri, cluburi sau alte distractii, iar in putinul timp in care ma bucurasem de viata mondena la maximum nu reusisem sa intalnesc pe cineva cu care sa-mi doresc mai mult de-o aventura. De-aici si pana la a cadea in depresie nu a mai fost mult: munceam din greu, nu mai aveam timp si dispozitie sa ies, viata de student incepuse sa se indeparteze mult de ceea ce-mi imaginasem eu cand plecasem de-acasa.

Singurele momente de fericire erau cele in care stateam cu fratele meu pe canapea la un film, seara, inainte de culcare sau cu un pahar de vin in mana, povestind despre ce am mai facut peste zi.

Intr-o astfel de seara de februarie, cand deja ma plictisisem teribil de iarna care parca nu se mai sfarsea, s-a intamplat ceva straniu. Robert racise si febra incepuse sa-i creasca alarmant. L-am ingrijit cum am stiut mai bine, dar nu vedeam nicio ameliorare.

Bausem vreo trei cani de vin fiert si nu puteam sa-l duc la spital. Bause si el cot la cot cu mine, desi luase medicamente. Spunea ca are frisoane si ca vinul cald cu portocale s-ar putea sa-l puna pe picioare. Insa efectul nu a fost chiar cel asteptat.

Robert a cazut intr-un soi de letargie – era moale si fierbinte, iar din cand in cand ingaima cuvinte fara inteles. Delira. M-am speriat putin si am inceput sa-i fac masaj – ma gandeam ca asta il va remonta cat de cat. Insa pozitia in care stateam, pe marginea patului, era destul de incomoda, asa ca m-am urcat deasupra lui si am inceput sa-i masez fiecare muschi in parte.

Robert si-a scos tricoul, pentru ca mainile mele sa alunece mai bine pe spatele lui, si a inceput sa murmure de placere. Imi spunea sa nu ma opresc, pentru ca incepe sa se simta mai bine. Nici nu aveam de gand – vinul fiert, baut repede, incepea sa-mi incalceasca ratiunea.

Nu mai stiam sigur unde ma aflu si ce fac, dar simteam cum ma cuprinde o stare inexplicabila de bine, cum se propaga in tot corpul, din varful capului, pana in cel al picioarelor si cum o moleseala dulce pune stapanire pe simturile mele.

Mi-am incetinit miscarile care au devenit, in acelasi timp, mai cuprinzatoare. Simteam cum degetele aluneca de pe spatele fierbinte ale fratelui meu, ca teleghidate, si ating alte parti ale corpului – capul, obrajii, gatul, sternul, gambele. Ce fel de masaj era asta, de pe urma caruia nu doar Robert, ci si eu ma simteam de parca as fi ajuns in Rai?” Vezi continuarea aici.

loading...
<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *