Search for content, post, videos

Obiceiul cumparaturilor, distrus dupa casatorie: cat sufera femeile maritate

Dupa casatorie, cand sotii tin banii la comun, multe femei maritate se vad nevoite sa dea socoteala sotilor lor pana si pentru o pereche de chiloti cumparata!

 

Este un adevar crud cu care se confrunta deseori femeile dupa casatorie: obiceiul cumparaturilor este drastic modificat si, in cele mai multe cazuri, intr-o perspectiva negativa.

 

Inainte de casatorie sau chiar inainte de o relatie serioasa in care partenerii locuiesc impreuna si impart cheltuielile casei, femeile isi imparteau banii dupa bunul plac. Asta nu inseamna neaparat ca-si cheltuiau tot venitul pe haine, tratamente faciale si vizite la coafor, ci pur si simplu isi permiteau sa-si ia un obiect vestimentar nou cand aveau nevoie, cand isi doreau, fara sa dea niciun fel de socoteala. Asadar, daca se intrevedea o nunta, ele puteau sa se duca sa-si cumpere ce rochie considerau ca le vine bine fara sa “anunte in casa” faptul ca vor cheltui XXX lei pe rochia respectiva. La fel si cu orice alt articol vestimentar.

 

Mai mult, femeia nemaritata sau neimplicata intr-o relatie foarte serioasa nu trebuia sa astepte sa i se rupa blugii pentru a-si cumpara o noua pereche de jeansi. Un articol vestimentar putea fi cumparat doar pentru ca ii place, nu neaparat pentru ca avea absolut nevoie de el.

 

La fel si in ceea ce priveste manichiura, pedichiura sau tunsul si vopsitul la coafor. Acestea sunt considerate obiceiuri firesti care nu se pun in niciun fel de discutie in cazul femeilor nemaritate. Din venitul lor, mare, mic sau mediu, isi permit sa plateasca ocazional serviciile unei manichiuriste, unei cosmeticiene sau ale unui hairstylist. De ce? Pentru ca au muncit de banii aia si sunt, in realitate, absolut necesare pentru a arata ingrijit.

 

Marea schimbare de dupa casatorie

 

Ei bine, in numeroase casnicii, aceste obiceiuri de bun simt se schimba semnificativ. Este vorba mai ales de casniciile in care sotii tin toti banii la comun!

 

De ce are loc aceasta schimbare? Pentru ca, odata ce tii banii la comun si platiti impreuna fiecare cheltuiala a casei, este, pana una alta, absolut firesc sa stie fiecare sot ce face celalalt cu banii. Problema se pune insa in momentul in care barbatii nu inteleg necesitatea anumitor servicii sau a anumitor obiecte vestimentare sau produse de ingrijire personala.

 

Este de la sine inteles ca femeia “costa” mai mult decat barbatul. Cel putin mai mult decat barbatul “clasic”. Din start, intr-o luna o femeie cheltuieste mai mult pe epilat, pensat, manichiura-pedichiura, iar daca se si vopseste, cu atat mai mult. Toate aceste servicii de care majoritatea barbatilor nu are nevoie. Insa, pentru a continua sa fie o femeie ingrijita, sunt absolut necesare aceste servicii platite. Da, intr-adevar. Poate elimina epilatul de la cheltuieli, se poate rade femeia. Dar, pana una alta, niciun barbat nu ar vrea sa i se dea cu “smirghel” pe zona intima, in timpul sexului, caci parul ras creste aspru si inteapa! Asadar, epilatul este necesar.

 

Cand un sot nu are capacitatea de a intelege sau, pur si simplu, refuza sa inteleaga necesitatea acestor practici, femeia trece prin transformari majore de atitudine, mentalitate, in ceea ce priveste obiceiul cheltuirii banilor castigat (inclusiv de ea!).

 

Cand trebuie sa explici pe ce cheltuiesti 100 de lei, de ce ai nevoie de 100 de lei in plus sotului tau, intervine un sentiment umilitor, ca si cum te-ai milogi de barbat sa-ti permita sa iei bani. Iar explicatiile sunt absolut stupide!

 

Iata o explicatie: “Scumpule, am nevoie de 100 de lei. Trebuie sa ma epilez inghinal, brate, pensat, hai ca pe picioare ma fac cu aparatul de epilat, dar am nevoie si de tampoane si de o crema de fata. S-ar putea sa ma coste mai mult de 100 de lei”.

 

Astfel de explicatii sunt mai dese decat multe femei si-ar dori sa recunoasca. Ele exista intr-un cuplu care nu castiga atat de mult incat sa-si permita sa arunce cu banii in stanga si in dreapta, intr-o casnicie in care sotii merg de la o luna la alta fara sa scape de grija banilor.

 

Nevoia de compromis exista in orice relatie de lunga durata si, mai cu seama, in orice casnicie. Dar exista o limita foarte fina in ceea ce priveste compromisul. Pana intr-un punct, compromisul este benefic relatiei si sotilor, dar dupa o anumita limita el denigreaza, incet dar sigur, starea generala de spirit a femeii, personalitatea ei si chiar identitatea ei.

 

“O femeie trebuie sa-si asume de la bun inceput ca totul o sa se schimbe dupa casatorie, de la bani la obiceiurile de cumparaturi”, atrage atentia Ramani Durvasula, profesor doctor in psihologie si consilier marital. Depinde, insa, de la femeie la femeie, de la barbat la barbat si, mai ales, de modul de comunicare intre soti daca schimbare risca sau nu sa pericliteze fiecare partener ca individ si, implicit, relatia de cuplu.

loading...
<

4 comments

  • <cite itemprop="author">Vio Relu</cite>

    Ce articol stupid. E ca si cum ai dori sa vezi maretia cerului instelat doar privind pe gaura cheii.
    De fapt tendinta generala a femeilor maritate este de a controla ele insele banii pusi la comun, sa taie de pe lista de cheltuieli a barbatilor ceea ce lor nu le foloseste sau nu inteleg si sa ceara explicatii sotilor pentru orice bant cheltuit.
    Asta de ce nu se spune?
    Am auzit de cazuri in care sotii “stramba din nas” la anumite cheltuieli ale sotiilor dar, de multe ori, sotiile sunt cele care cer explicatii barbatilor. Intrebati orice barbat serios si va confirma.

  • <cite itemprop="author">Ina</cite>

    eu zic ca depinde de cuplu.eu ,de exemplu,ii zic sotului pe ce dau banii si el la fel.ca facem o socoteala si vedem cat am cheltuit,plus ca mergem impreuna la cumparaturi. si el nu a zis niciodata NU la un obiect necesar…..chiar si un chilot pt mine.
    deci,depinde de cupluri si persoane.

  • <cite itemprop="author">geniu</cite>

    o idiotenie de articol

  • <cite itemprop="author">Leonard-Gabriel Toma</cite>

    Sunt perfect de acord cu treaba ca femeia incearca sa controleze situatia financiara in favoarea ei. Putem lua in calcul orice in special cazul in care ea la inceput spune: Nu o sa las niciodata pe cineva sa-mi plateasca consumatia sau cumparaturile, dar nu refuza niciodata acestea sau micile cadouri, in loc sa fie multumite de micul nostru serviciu ele ne blameaza ca nu avem ce face cu banii sau te-am pus eu sa-mi platesti sau cumperi ceva? (Ma refer ca serviciul acesta nu este intors de multe ori, mai exact noi platim mai mult pentru ele si ele cand isi amintesc). Dar acum depinde de la femeie la femeia (Sa nu generalizam, precum fac ele…)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *