Toata lumea isi va aminti de 2013 ca fiind anul Pharrell. Pana anul trecut, soricelul asta caruia nici naiba nu i-ar da 40 de ani a fost un exemplu de cum sa-ti construiesti, cu o atentie de agent secret britanic, o cariera perfecta. A batut toba cu N.E.R.D. si a scris pentruSnoop, Jay-Z, Justin si Britney Spears ca sa ajunga sa scoata (probabil) cea mai buna piesa a anilor 2000 cu Daft Punk.
“Ia uite, ma! Astia l-au luat pe Pharrell ca sa-i scoata din c@c@t”, imi zicea in gluma un prieten, mare fan Daft Punk. Eu n-am luat-o ca pe o gluma, ci ca pe o cruda realitate, caci fara el, Random Access Memories s-ar fi pierdut usor in miliardele de giga de productii electronice. La scurt timp dupa, DIN NOU la toate radiourile de pe planeta Pamant cu Blurred Lines (Robin Thicke).
Iar in 2014, Pharrell Williams a dat lovitura facand exact ce ce a stiut cel mai bine dintotdeauna: sa fie Happy. Albumul G I R L e un album ne-serios, in sensul mishto al cuvantului, intr-o lume a muzicii patronate de artisti mult prea seriosi: Drake, Kanye sauLorde.
CONTINUAREA PE BOGDANNICOLAI.RO
