Search for content, post, videos

Cum sa-ti faci copilul sa te asculte

Cum faci fata crizelor de nervi ale copilului

A-ti face copilul sa te asculte este una dintre cele mai dificile sarcini ale unui parinte. Exista insa tehnici prin care un parinte poate obtine mai multa atentie, rabdare si toleranta de la propriul copil!

1. Atitudine sustinuta

Regulile in casa stabilite de parinti sunt sfinte. Adica trebuie mentinute in mod constant, incalcarea lor voita de catre parinti efectuandu-se doar in cazuri exceptionale si cu argumente clare. Insa nu trebuie neaparat sa fie reguli create in mod unilateral, adica doar pe parinti. Un bun exercitiu care ajuta si la apropierea emotionala dintre copil si parinte este stabilirea unei liste de reguli in care si copilul a introdus cateva. Spre exemplu, scrieti lista exacta, completeaz-o cu propunerile copilului (acceptate, bineinteles) si apoi lipseste-o pe frigider, incat sa fie mereu la vedere. Oricum ar fi, copilul trebuie sa simta este partea a lor, ca a contribuit si ca parintii o respecta in mod sustinut, nu ca mama face intr-un fel, tata intr-altfel, iar bunica fix pe dos.

2. Mai multa compasiune fata de copil

Copiii iau decizii proaste uneori (chiar deseori), dar acestea sunt parte a procesului de invatare si a dezvoltarii capacitatii de a lua decizii bune, in timp. Este recomandat parintilor sa-si trateze copiii ca pe fiinte umane care, chiar daca gresesc in gestionarea propriilor emotii, nu inseamna ca emotiile acestora nu sunt cu adevarat reale. Spre exemplu, fetita si-a lovit fratele in cap cu o sticla de plastic (sa speram ca goala!). In loc sa fie aspru certata, in loc „sa si-o ia” de la parinti, acestia ar trebui, mai degraba, sa afle ce a determinat-o sa actioneze asa si sa inteleaga, din prisma copiilor, trairile si emotiile micutilor. Asa cum rasetele copiilor sunt generate de ceva, asa si furia loc este cauzata de anumite chestii.

3. A descoperi si a invata impreuna

Descoperitul si invatatul impreuna cu parintele ajuta micutul sa dezvolte o atitudine pozitiva si sa nu ii fie teama. Indiferent ce anume face copilul, parintele trebuie sa-si canalizeze energia pe a-l face pe copil sa invete din ceea ce a facut, pe a-l ajuta sa se dezvolte personale, nu sa se concentreze pe „corectia” si „redirectionarea” lui. Spre exemplu, cand copilul greseste, este indicat sa i se explice de ce a gresit si, mai ales, ce efecte negative poate avea greseala lui. Micutul nu trebuie „trimis la colt” de parinte doar pentru ca acesta considera ca a interzice ceva pentru ca „asa zice el” este suficient pentru „corectarea” copilului.

4. Mentinerea calmului si a arata ca si parintii au sentimente

Spre exemplu, un copil tipa de zor in public pentru ca mama a refuzat sa ii cumpere si a doua inghetata in ziua respectiva. In loc sa se tipe la el si in loc sa „il scuture”, mama ar trebui sa ii spuna copilului cat de rau se simte ea cand el tipa asa. Nu neaparat ca „este rusinos si nu se face asa ceva”, ci sa-si arate, pe intelesul micului, starea ei de spirit. Multi parinti ar fi surprinsi de cat de empatici sunt copiii lor daca li se explica efectele negative ale actiunilor lor.

loading...
<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *