Search for content, post, videos

FOTO VIDEO Nebunia femeilor! Cum a a evoluat “corpul perfect” in 100 de ani

“Femeia perfecta” a anilor ’30 nu mai este “femeia perfecta” a prezentului, conceptul de frumusete feminina transformandu-se semnificativ in ultimul secol.

 

Producatorii de la Hollywood de astazi nici nu s-ar uita la femeile care reprezentau idealul corporal al anilor ’30. Dar nu doar astazi exista presiune asupra femeii in ceea ce priveste felul in care trebuie sa arate, si la inceputul secolului XX era promovat un anumit ideal de trup feminin pentru care multe reprezentante ale sexului frumos au facut sacrificii majore.

 

Odata cu trecerea timpul, distanta dintre “corpul ideal” si trupul real al femei s-a marit. Spre exemplu, daca in 1975 diferenta la indicele de masa corporala dintre modele si femeile de rand era de 8%, in prezent aceasta diferenta a depasit 23%. Cu alte cuvinte, modelele au devenit din ce in ce mai slabe si mai inalte, in timp ce femeile de rand s-au rotunjit din ce in ce mai mult.

 

Dar care erau idealurile de frumusete de acum un secol si cum au evoluat elein timp?

 

1900-1910 – la inceputul secolului idealul trupesc feminin era cel dictat de artistul grafic american Charles Dana Gibson. Desenele lui au dezvoltat fascinatia pentru femeile cu silueta clepsidra la inceputul secolului XX, la vremea respectiva idealul feminin implicand o talie exagerat de subtire, un bust voluptuos si un posterior si solduri proeminente.
1910

 
Anii ’20 – aceasta perioada a fost marcata de dansurile quick-step si slow-foxtrot, iar pentru interpretarea lor femeile trebuiau sa fie “libere”. Mai exact, sa nu poarte corset sau haine foarte incomode, iar lungimea rochiile sa fie mai mica. Mai mult, neavand talie evidentiata ca pana atunci, dansatoarele aveau un look considerat chiar masculin. In felul acesta a aparut idealul femeii anilor ’20, un ideal considerat scandalos de multi la vremea respectiva. De ce? Pana atunci era inadmisibil ca unei femei care danseaza sa i se vada cum ii salta sanii. Mai mult, dansatoarele lasau la vedere, datorita miscarilor de dans, gleznele si chiar genunchii si chiar adoptau obiceiuri considerate masculina la vremea respectiva, cum ar fi fumatul si sofatul.
1920

 

Anii ’30 – dar suprematia dansatoarelor “libere” a durat putin, caci dupa un deceniu starurile de la Hollywood au dictat idealul trupesc feminin. Mai exact: Mae West, care infatisa un trup voluptuos, cu talie subtire, bust si posterior proeminent, exact opusul alurii usor masculine a dansatoarelor.
1930

 

 

Anii ’40 – in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, idealul trupesc feminin s-a indeparta de la ce prezenta Mae West in anii ’30, in aceasta perioada aparand nevoia de femeie zvelte si agile, iar starleta Rita Hayworth era intruchiparea perfecta a acestui ideal feminin, subtirel, dar in putere.
1940

 

 

Anii ’50 – in aceasta perioada a avut loc o explozie a sex-simbolurilor feminine: Marilyn Monroe, Betty Page, Sophia Loren si Brigitte Bardot. Picioarele lungi, talia subtire, dar si aspectul voluptuos al siluetei au revenit in forta in conceptul corpului perfect feminin.
1950

 

Anii ’60 – revolutia sexuala a adus cu ea un nou ideal de corp feminin: trupul subtire cu aspect usor androgin, iar fotomodelul Twiggy Lawson era intruchiparea perfecta a idealului dupa care tanjau femeile in anii ’60.
1960

 

Anii ’70 – in aceasta perioada, corpul perfect al femeii trebuie sa fie mai tonifiat si, fara doar si poate, bronzat. Stigmatul asupra pielii mai inchise la culoare, asociata paturilor sociale inferioare, se dispersa tot mai mult, motiv pentru care tot mai multe femei, dar si barbati apreciau bronzul pe pielea reprezentantelor sexului frumos. Dar nu doar bronzul conta, ci si tonusul. In perioada respectiva, idealul de frumusete era intruchipat de actrita Farrah Fawcett. Insa, tot in anii ’70, nevoia de a avea un trup subtire si tonifiat a determinat si o crestere semnificativa a cazurilor de anorexie in Statele Unite ale Americii, multe tinere apeland la masuri drastice pentru a obtine siluete mai subtiri.
1970

 

Anii ’80 – trupul atletic, foarte bine tonifiat, fara pic de grasime a devenit idealul feminin. Actrita Jane Fonda si tutorialele ei cu exercitii fizice erau in mare voga. Dar tot in aceasta perioada a aparut si “cultul supermodelelor”, precum Naomi Campbell si Claudia Schiffer, care ilustrau concepte de frumusete trupeasca greu de atins pentru majoritatea femeilor: inalte, cu trup tonifiat si totusi slabe.
1980

 

Anii ’90 – cum podiumurile dictau din ce in ce mai mult idealul frumusetii feminine, corpul perfect a devenit cel alungit si foarte slab. Iar marele impact l-a avut modelul Kate Moss, introdus pe scena in 1993 in cadrul unei campanii Cavin Klein. Pielea palida, forma fetei cu mandibula bine definita si picioarele foarte subtiri au devenit “corpul perfect” in randul femeilor, desi a reprezentat un ideal foarte greu de atins.
1990

 

Anii 2000 – dupa un deceniu de modele slabe si de promovat idealul femeii subtiri, au apatur tot mai multe campanii care au atras atentia asupra pericolelor din spatele acestui ideal (tot mai multe tulburari alimentare precum bulimie si anorexiei in randul femeilor, unele soldate chiar cu deces). In acest context, au aparut “ingerasii” de la Victoria’s Secret. Conducerea casei de moda de lenjerie intima a decis sa scoata pe scena femei inalte, dar voluptoase, cu trupuri tonifiate. Adio pulpe subtiri! Adriana Lima a fost imaginea de baza a idealului feminin promovat de Victoria’s Secret, preluat de femei din lumea intreaga. Lima a jucat un rol esential in recunoasterea femeilor cu forme, iar munca ei, dar si a celor care au militat pentru incetarea promovarii idealului de femeie-snur au facut ca, astazi, Kim Kardashian si Jennifer Lopez (spre exemplu) sa fie vazute ca “trupuri ideale” feminine.
2000

 

loading...
<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *