Una dintre cele mai indragite cantarete de la noi este Narcisa Suciu. Cu totii ne amintim de melodiile ei, mai ales in perioada de Craciun, insa artista ascunde o mare drama.
Pe cand avea doar 17 ani, Narcisa Suciu si-a pierdut mama, iar despre acel moment a vorbit de curand, in cadrul unui interviu.
„Din pacate am pierdut-o pe mama cand aveam 17 ani. Ea a fost o buna bucata de vreme bolnava. Cata vreme a fost sanatoasa, noi nu faceam nimic in casa, facea absolut tot. Cred ca in ultimii 20 de ani de viata nu a dormit mai mult de 4 ore pe noapte. Noi nu stiam de unde se cumpara sau cat costa painea. Erau randurile celebre la lapte, unde mergeam toti din bloc, doar ca sa ne intalnim. Dar cam atat faceam”, a marturisit Narcisa Suciu.
„Am putine amintiri cu mama, desi nu eram chiar mica atunci cand a plecat. Aveam 17 ani, greu imi mai amintesc. Creierul nostru este facut sa nu ne lase sa o luam razna, sa nu suferim prea tare. Blocheaza anumite amintiri. Imi zicea Narcela daca eram buna, iar cand eram rea doar se uita intr-un anumit fel. Atunci as fi preferat sa ma bata, sa ma pedepseasca, orice. Nu o facea, noi nu am fost niciodata batuti. Cand se uita asa la mine, ii spuneam: hai, te rog eu, da-mi o palma! Fa-mi orice dar nu te mai uita asa”, a mai spus ea.
„Cel mai rau mi-a parut ca nu ne-am putut lua ramas bun. Chiar in saptamana in care ea s-a dus, era la scoala cerc profesoral. Ea era in Oradea, la spital. Pentru ca vineri am avut liber, am vrut sa ma urc in tren si sa merg sa o vad. Taica-miu mi-a zis sa nu ma duc, sa tin banii pentru ca oricum luni se intoarce acasa. Duminica s-a dus. Tata s-a simtit foarte vinovat, practic el a stat in calea ultimei noastre intalniri”, a adaugat solista.
Ba mai mult, cantareata i-a reprosat tatalui ei ca nu si-a vazut mama inainte sa moara:
„Am facut greseala asta. Dupa o vreme, dupa nu stiu cati ani, cand ne-a zis ca poate ar fi potrivit pentru toti cei din casa sa apara o noua femeie in viata lui, i-am spus ca peste cadavrul meu. Si el, pentru ca eram singura lui fata, m-a ascultat. A ramas singur pana s-a dus. Cu mintea de acum imi dau seama ca a fost o foarte mare greseala. Atunci atat am putut. Cateodata ma gandesc ca poate ar fi trait mai mult, calitatea vietii lui ar fi fost alta.”
