# Creierul copiilor mici răspunde diferit la joaca în doi față de un film urmărit cu părintele

> Cercetarea Northwestern a inclus 49 de copii între 24 și 44 de luni și a comparat activitatea cerebrală la lectură, puzzle-uri și filme.

Publicat: 21 octombrie 2026, 00:53 · Actualizat: 21 octombrie 2026, 00:53 · Autor: Gabriela Tanase · Categorie: [FAMILIE ȘI RELAȚII](https://lyla.ro/articole/familie-si-relatii/index.html.md) · Pagina web: https://lyla.ro/creierul-copiilor-mici-raspunde-diferit-la-joaca-in-doi-fata-de-un-film/ · Publicație: Lyla.ro

![Creierul copiilor mici în timpul joacă](https://lyla.ro/wp-content/uploads/2026/10/creierul-copiilor-mici-1024x682.jpg)

Potrivit unei relatări publicate de [CSID](https://www.csid.ro/stiri/timpul-petrecut-cu-parintii-conteaza-ce-au-descoperit-cercetatorii-despre-creierul-copiilor-mici-21337494/), copiii mici au prezentat tipare diferite ale activității cerebrale când participau la lectură sau la jocuri cu părinții, comparativ cu momentele în care urmăreau împreună un film. Cercetătorii Universității Northwestern, din Statele Unite, au observat o activitate alfa mai scăzută și o activitate theta mai intensă în timpul interacțiunilor. Rezultatul descrie reacțiile creierului din acele momente, fără să stabilească urmările lor asupra dezvoltării pe termen lung.

Cercetarea a cuprins 49 de copii, între 24 și 44 de luni. Nivelul dezvoltării limbajului varia între participanți, iar în grup se aflau copii diagnosticați cu autism, dar și copii fără acest diagnostic.

Undele alfa și theta sunt două dintre tipurile de activitate electrică urmărite de echipă. Reducerea activității alfa este frecvent asociată cu veghea și atenția. Intensificarea activității theta poate însoți atenția îndreptată către alte persoane și participarea la interacțiuni.

Brittany Manning, profesor asistent de cercetare în cadrul Facultății de Medicină Feinberg, Universitatea Northwestern, și colaboratoare la cercetare, a explicat diferența dintre un copil care pare captivat de ecran și unul implicat într-o activitate cu un adult. Când citesc sau rezolvă un puzzle împreună, copilul poate răspunde părintelui și își poate orienta atenția către același lucru ca acesta.

Elizabeth Norton, autoarea principală, este conferențiar universitar la Universitatea Northwestern, în Departamentul de Științe ale Comunicării și Tulburărilor de Limbaj. Ea conduce și Laboratorul de Neuroștiințe pentru Limbaj, Educație și Lectură. Potrivit cercetătoarei, lectura și joaca în doi pot fi însoțite de o stare cerebrală asociată învățării.

Norton a explicat și observațiile privind participanții cu autism sau cu întârzieri de limbaj. Aceștia se implicau social alături de părinți mai rar decât copiii cu dezvoltare tipică. Atunci când participau însă, tiparele cerebrale erau comparabile între grupuri. Constatarea nu echivalează cu experiențe sau nevoi de dezvoltare identice pentru fiecare copil.

Pentru măsurători, atât copiii, cât și adulții care îi îngrijeau au purtat căști elastice prevăzute cu senzori. Echipa a folosit electroencefalografia (EEG), care înregistrează semnalele electrice ale creierului cu ajutorul senzorilor așezați pe scalp.

Cercetătorii au urmărit lectura interactivă și rezolvarea puzzle-urilor, fără să se limiteze la sarcini de laborator strict controlate. Au examinat apoi filmările, cadru după cadru, pentru a identifica exact secvențele în care adultul și copilul participau împreună. Înregistrările cerebrale din aceste secvențe au fost comparate cu cele obținute când copilul privea filmul în compania părintelui.

## Activitățile comune pot începe cu o carte cu imagini

Pentru timpul petrecut cu copilul, exemplele practice sunt activități obișnuite. Nu presupun jucării sofisticate sau programe speciale de învățare. Poți crea ocazii de participare prin:

- Lectura unei cărți ilustrate, împreună cu copilul.
- Discuții despre imaginile din carte.
- Rezolvarea în doi a unui puzzle simplu.
- Joacă la care participi alături de el.

Aceste exemple oferă copilului posibilitatea de a răspunde și de a participa, în loc să urmărească doar imaginile de pe ecran. Studiul nu dovedește însă că activitățile interactive produc obligatoriu rezultate mai bune în timp sau că vizionarea unui film dăunează dezvoltării. Nici nu propune un număr de minute recomandat pentru ecrane.

Echipa examinează acum și înregistrările EEG ale părinților. Urmărește dacă activitatea lor cerebrală se sincronizează cu cea a copiilor în timpul participării comune și dacă o asemenea sincronizare are legătură cu limbajul și sănătatea mintală. O altă direcție de cercetare este eventuala folosire a măsurătorilor pentru recunoașterea copiilor care ar putea beneficia de sprijin timpuriu.

**Citește și:**

- [Decesele taților după nașterea copiilor sunt rareori urmărite. Ce a constatat un studiu din Georgia](https://lyla.ro/decesele-tatilor-dupa-nasterea-copiilor-sunt-rareori-urmarite/)