# Copiii crescuți cu violență și control excesiv au un risc mai mare de simptome depresive

> Stephan Bender explică efectele violenței și controlului excesiv asupra copiilor. Ascultarea lor poate coexista cu reguli și consecințe proporționale.

Publicat: 6 octombrie 2026, 09:37 · Actualizat: 6 octombrie 2026, 09:37 · Autor: Daniela Neagu · Categorie: [FAMILIE ȘI RELAȚII](https://lyla.ro/articole/familie-si-relatii/index.html.md) · Pagina web: https://lyla.ro/copiii-crescuti-cu-violenta-si-control-excesiv-au-un-risc-mai-mare/ · Publicație: Lyla.ro

![Efectul unei educații autoritare asupra copilului](https://lyla.ro/wp-content/uploads/2026/10/educatie-autoritara-1024x681.jpg)

**Copiii crescuți într-un climat dominat de violență, constrângere și control excesiv au un risc mai mare de simptome depresive și [comportament agresiv](https://lyla.ro/demi-moore-a-depus-acte-in-instanta-in-procesul-de-custodie-al-lui-rumer-willis-actrita-il-acuza-pe-fostul-iubit-de-comportament-agresiv/). Pentru relația cu copilul tău, distincția importantă este între un episod izolat de supărare și un fel de a-l educa în care interacțiunile negative se repetă constant.**

Un studiu recent realizat în China asociază educația dură și autoritară cu aceste probleme, potrivit [Ziare.com](https://ziare.com/educatie/depresia-educatia-autoritara-afecteaza-sanatatea-copiilor-2039507). Rezultatele sunt în acord cu observațiile specialiștilor în sănătate mintală despre efectele unui asemenea mediu familial.

Psihiatrul și psihologul Stephan Bender explică faptul că educația autoritară presupune un model de violență, disciplină excesivă și control. Despre efectele acestui model asupra copilului, el spune: „O educație violentă favorizează sentimentul de neputință, iar acesta este un factor de risc important pentru depresie [...] O educație cronic prea dură poate fi considerată o formă de traumatizare cronică”.

Loviturile și constrângerea fizică sunt forme de violență, dar aceasta poate fi și psihologică. În această categorie intră:

- criticile jignitoare;
- limbajul agresiv;
- manipularea;
- retragerea afecțiunii.

Un copil poate asculta imediat de teamă. Potrivit lui Bender, atunci când sentimentele îi sunt ignorate în mod repetat, îi este însă mai greu să învețe să își recunoască și să își gestioneze emoțiile.

Constrângerea și lipsa libertății de alegere pot împiedica și dezvoltarea autoeficacității, adică a încrederii că poate depăși provocări și își poate atinge obiectivele prin propriile forțe. Pentru a construi această încredere, copilul are nevoie de experiențe în care rezolvă singur probleme și reușește. Bender explică faptul că această capacitate contează pentru gestionarea emoțiilor, controlul comportamentului și încrederea în sine.

În activitatea sa clinică, specialistul observă că băieții tind mai des să manifeste suferința prin comportamente antisociale, agresivitate și, uneori, comportamente infracționale. Fetele tind să o interiorizeze. „Ele dezvoltă mai frecvent probleme emoționale, depresie, tulburări de anxietate sau tulburări alimentare, în special după debutul pubertății”, spune Bender despre acestea.

Psihiatra Evelien van Assche, de la Clinica Universitară din Münster, a cercetat în cadrul doctoratului dacă experiențele din familie se reflectă în epigenetica adolescenților. Acest domeniu studiază felul în care mediul influențează activitatea genelor, inclusiv prin procesul numit metilare.

Punctul de plecare au fost cercetări pe gemeni identici, dintre care unul suferea de depresie. La geamănul cu depresie, variațiile metilării erau mai mari. Van Assche a repetat analiza pe propriul eșantion și a obținut rezultate similare.

Adolescenții care au descris un mediu familial mai violent au avut, la rândul lor, o variabilitate mai mare a metilării decât grupul de control. Cercetătoarea subliniază că acestea sunt indicii, nu dovezi definitive. Rezultatele sunt în concordanță cu alte studii și sugerează că educația autoritară ar putea lăsa urme biologice și ar putea crește riscul depresiei mai târziu în viață.

## Ascultarea copilului poate merge împreună cu reguli clare

Disponibilitatea emoțională este esențială, explică Van Assche. Concret, asta înseamnă să îți asculți copilul și să îi iei în serios grijile, temerile și sentimentele. Despre locul unui conflict în relația dintre părinte și copil, psihiatra spune: „Atunci când există, în general, o relație bună, un moment de supărare izolat capătă cu totul altă greutate”.

Copilul are nevoie și de limite. Reperele pentru aplicarea lor sunt:

- Stabilești reguli clare.
- Comunici deschis ce aștepți de la copil.
- Când regulile sunt încălcate, consecințele sunt adecvate și proporționale.

Van Assche subliniază că majoritatea părinților fac multe lucruri corect și că, pentru sănătatea psihică a copiilor, calitatea relației cu părinții rămâne decisivă.

„Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât rolul părinților este mai important”, explică Stephan Bender. Echipa sa a dezvoltat programe de formare în care părinții învață cum să își sprijine copiii în diferite situații.