# Cazul Cornell aduce în discuție cum îi învățăm pe băieți să intervină când un coleg face rău

> Pornind de la cazul Cornell, o autoare propune părinților să exerseze cu fiii lor ce ar scrie într-un grup și pe cine ar suna când cineva face rău.

Publicat: 7 octombrie 2026, 21:58 · Autor: Stefania Stanescu · Categorie: [FAMILIE ȘI RELAȚII](https://lyla.ro/articole/familie-si-relatii/index.html.md) · Pagina web: https://lyla.ro/cazul-cornell-aduce-in-discutie-cum-ii-invatam-pe-baieti-sa-intervina/ · Publicație: Lyla.ro

![Masă pregătită pentru cină în familie](https://lyla.ro/wp-content/uploads/2026/10/educatia-despre-consimtamant-1024x683.jpg)

**Discuțiile cu fiul tău despre consimțământ pot include și un exercițiu acasă: cum ar reacționa dacă un coleg ar fi pe cale să rănească pe cineva. Este propunerea unei autoare care, pornind de la cazul Cornell, susține că părinții trebuie să îi pregătească pe băieți și pentru momentele în care intervenția îi poate costa o prietenie.**

În articolul de opinie publicat pe 7 octombrie 2026 de [TIME](https://time.com/article/2026/10/07/what-the-cornell-7-case-reveals-about-consent-and-bravery/), ea formulează astfel întrebarea adresată părinților: „Fiii noștri știu ce înseamnă consimțământul. Adevărata întrebare este: știu să fie curajoși?”. Autoarea consideră că dezbaterea provocată de caz s-a concentrat aproape exclusiv pe educația despre consimțământ.

Exercițiul propus poate începe la masa de seară, înainte ca băiatul să întâlnească o asemenea situație într-o conversație cu colegii. Recomandările ei pentru această discuție sunt concrete:

- Pornește de la reacția lui într-un grup de mesaje: „Întreabă-l pe fiul tău ce ar scrie în acea conversație și pe cine ar suna”, propune ea.
- Spune-i că ai încredere în capacitatea lui de a fi curajos.
- Explică-i că ai prefera să piardă prietenii decât să renunțe la propriile principii.

În viziunea autoarei, intervenția nu vine neapărat cu aprobarea celorlalți. Poate fi resimțită ca o respingere. Uneori, poate suna ca o pâră. Cel care vorbește ajunge chiar să se îndoiască de alegerea făcută. Tocmai pentru asemenea momente consideră ea necesar exercițiul, înaintea unei conversații nocturne între colegi.

Și experiențele părinților au loc în această discuție. Dacă ești mamă, ai supraviețuit unei agresiuni sexuale și te simți pregătită să povestești, autoarea propune să vorbești și cu fiii tăi, nu doar cu fiicele. Ea observă că, de generații, asemenea conversații s-au concentrat pe ceea ce fetele ar trebui să evite.

Taților le propune să povestească despre momentele când au râs alături de ceilalți deși știau că ceva era greșit sau au tăcut când un prieten a depășit o limită. Recomandarea include să spună cum s-au simțit și ce și-ar fi dorit să facă diferit.

## Cazul Cornell mută atenția și spre cei care primesc mesajele

Punctul de plecare este presupusa agresiune sexuală din 2024, de la o fraternitate, o organizație studențească, din campusul Cornell. Șapte tineri ar fi agresat o tânără. Autoarea se oprește și asupra celor peste 50 de alți tineri din conversația de grup a fraternității: aceștia ar fi primit o invitație să participe la agresiune, urmată de răspunsuri tot mai grave. Ea precizează că nu se știe ce a văzut sau a făcut fiecare dintre ei și nici de ce a durat atât de mult până a intervenit cineva.

Ea menționează opinia unor experți în drept potrivit cărora membrii care nu au intervenit nu pot fi acuzați penal, deoarece nu aveau obligația legală să intervină. Argumentul ei despre educație privește însă comportamentul pe care părinții îl așteaptă de la fii: „Să știi ce înseamnă consimțământul e una; să te comporți în acord cu el e altceva”, scrie autoarea.

Ca mamă de băieți, spune că are încredere că fiii ei nu ar participa la o agresiune, dar se teme de posibilitatea ca ei să primească asemenea mesaje. Susține că părinții nu îi pot feri de cultura din jur și că au insistat prea mult asupra lucrurilor pe care băieții nu trebuie să le facă, în detrimentul reacției când altcineva face rău.

Autoarea își revizuiește și propria perspectivă. Cu ani în urmă, susținuse într-o conferință că băieții sunt crescuți să fie curajoși, iar fetele să fie perfecte. Scrisese și o carte care le încuraja pe fete să își asume mai multe riscuri, presupunând că băieții învățaseră deja curajul.

Acum critică asocierea curajului mai ales cu riscul fizic: să alergi mai repede, să sari mai departe, să te cațeri mai sus. Critică și mediile online masculiniste care prezintă forța brută și lipsa răspunderii în fața altora drept semne ale masculinității. În opinia ei, aceste modele nu îi pregătesc pe băieți să vorbească atunci când tăcerea grupului este mai comodă.

Ca exemplu de perseverență, îi menționează pe jurnaliștii studenți de la The Cornell Daily Sun, care au continuat să adreseze întrebări dificile propriei universități. Între ei se află Cereese Qusba, studentă în ultimul an, despre care autoarea spune că a lucrat 23 de luni la investigația sa.